Londra

Adam duse mâna la buzunarul de la piept și verifică dacă are cardul de la camera de hotel. Îl scoase, îl privi, apoi închise ușa. Mai privi cardul odată și apoi îl puse în buzunar știind că atunci când va reveni o să caute în toate buzunarele până să-l găsească. Parcurse holul lung fără să se grăbească, fără să se gândească la ceva. Ajuns la recepție, zâmbi recepționerei, recepționera îi zâmbi și ea. Adam ieșit în stradă văzu culorile de toamnă care erau la locul lor, frunzele cădeau încet din copac, câteva frunze ajunseseră pe trotuar. Adam lovi o frunză cu piciorul, apoi se opri în dreptul trecerii de pietoni. Se uită în dreapta, apoi se uită în stânga și se hotărî să treacă strada. Ajuns pe celălalt trotuar se opri în dreptul unei vitrine și privi. Lucruri frumos aranjate, culori plăcute. Deodată văzu oglindindu-se în vitrină un cuplu. O mașină era oprită, mașina avea o ușă deschisă, un el și o ea coborâți probabil din mașină stăteau acum îmbrățișați. El o strângea tare în brațe, ea se ridicase pe vârfuri. Atunci Adam văzu că ea avea niște pantofi maro. Noroc că ăștia spală bine vitrinele, gândi Adam privind la cei doi. Se vedea chiar și brățara de la mâna ei. Adam mai așteptă un pic să vadă dacă el o s-o sărute, dar băiatul doar o strângea pe fată în brațe, ea-și pusese mâinile pe capul lui și probabil zâmbea. După un timp Adam se plictisi de așteptat. Pentru că nu se sărutaseră el se hotărî să plece. După ce strada o coti la stânga, Adam se gândi: parcă era finalul unui film dulce, cu scene dulci, până aproape de diabet. Gândind acestea el se încruntă un pic. Parcă a mai zis asta. Își aminti: era cu Chiril în parc pe o bancă și, vis-a-vis de ei, un băiat și o fată se sărutau. Adam se întorsese spre Chiril și îi spusese:
– Parcă ar fi finalul unui film dulce, prost realizat.
– Și cum ar fi un film bun? Fără săruturi? întrebase Chiril.
– Ar putea fi și scena asta, dar să fie la început.
– Mi-e groază să te întreb de final.
Chiar așa, gândi Adam, cum ar fi finalul relației dintre cei doi din vitrină, oglindiți într-o vitrină? Ar putea fi ceva neașteptat: el să se trezească în vitrină cu imaginea ei în brațe și s-o vadă pe ea îmbrățișând imaginea lui coborâtă în stradă. Cred că am stat prea mult în Anglia, își spuse Adam intrând în restaurantul unde îl aștepta Eric.
– Ce mai faci? îi zise Eric ridicându-se și dând mâna cu el.
– Nu știu, răspunse Adam.
Eric îl privi mirat câteva secunde apoi râse.
– Cu greu mă pot obișnui cu tine.
– Și eu la fel, spuse Adam
– Și ție ți-e greu să te obișnuiești cu mine? întrebă temător Eric.
– Nu, mă refeream la faptul că mi-e greu să mă obișnuiesc cu mine, spuse Adam.
Eric râse și bău din bere. Adam râse și el pentru că nu vroia să fie nepoliticos. Apoi bău și el din bere. Punând paharul pe mas, Adam nu se putu abține să nu se întrebe: oare băiatul o fi sărutat fata până la urmă?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s