Iacob Legătură

Afară ningea cu fulgi mari. Iacob privi la ceasul lui. Pe cadranul aurit secundarul își mișca diamantul cu precizie pe același interval de arc de cerc. Apoi Iacob văzu și ora. 9:39. Iacob luă paharul de whisky, bău un pic din el în timp ce auzea clichetul discret al cuburilor de gheață ce se loveau în pahar. Privea la femeia din fața lui și știa că ea știa că e privită. Poate că blondele nu mai erau la modă, dar el continua să fie fascinat de acest gen de femei. Prezență discretă, privirea inteligentă două ingrediente care le simțea ca o provocare. Iacob deschise tableta și făcu o fotografie blondei. De fapt rochiei. Dădu o căutare și descoperi că e o rochie albastră Emilio Puci. Văzând prețul își spuse: Genul meu de femeie! Femeia îi zâmbi ușor de parcă i-ar fi ghicit gândurile. Poate că dacă nu ar fi fost prins de acest joc, Iacob și-ar fi dat seama că și el este la rândul lui, examinat de doi bărbați: unul șaten și unul brunet. Șatenul făcuse chiar și câteva fotografii cu smartphone-ul. Dacă cineva nu se uita cu atenție putea să creadă că șatenul discuta cu cineva la telefon, lucru care însă nu l-ar fi păcălit pe Iacob, dacă s-ar fi uitat spre cei doi bărbați. Dar Iacob fusese fascinat de acea blondă și degeaba acum, când ajunsese în portbagaj, ar fi regretat ce pățise. Deși lovitura fusese puternică apucase să vadă că fusese pus în portbagajul unui Mercedes clasa S. Tocmai când încerca să-și amintească caracteristicile mașinii pentru a căuta o soluție, Mercedesul se opri. Atunci Iacob realiză că nu-i fuseseră legate mâinile și că înafara cucuiului ce începuse să-i crească în creștetul capului nu mai avea nici o lovitură. Au nevoie de mine, își spuse Iacob când portbagajul se deschise brusc.
– Iacob aș vrea să spun că-mi pare bine că te văd, dar ar fi o minciună, auzi el în timp ce încerca să iasă din portbagaj.
Iacob ridică privirea și-și văzu șeful privindu-l încruntat:
– Arăt chiar atât de rău? încercă Iacob o glumă.
– Nu atât pe cât ai merita, spuse șeful încruntându-se și mai mult.
Și în timp ce șeful lui începuse, aproape țipând, să-i explice greșelile pe care le făcuse, Iacob se gândi că poate ar trebui să renunțe la meseria asta să se apuce de altceva. De exemplu să cumpere o casă în Siclia și să se apuce de o afacere cu măsline.
– Văd că nu mă asculți! strigă deodată șeful.
– Ba da, spuse Iacob. Am auzit tot. Pot să vă reproduc și înjurăturile pe care le-ați spus.
Șeful îl mai înjură odată și-i făcu semn să iasă. Pe hol Iacob se întâlni cu blonda, care de data aceasta avea o rochie verde, dar tot Emilio Pucci.
– Tu ori ai făcut o pasiune pentru rochiile Emilio Pucci, fie autorul nu a vrut să mai caute pe net alte modele, zise Iacob trecând pe lângă ea.
p.s. Echivalentul lui James în română e Iacob, iar pentru Bond am ales din variantele găsite în dicționar, „Legătură”. Și da, domnule Iacob, mi-a fost lene să mai caut și alte rochii scumpe pe Goolge.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s