Întâmplare de iarnă

[youtube http://youtu.be/rG4ZYo77JM4]

Adam ieși din birou. Închise ușa. Mai privi odată coridorul, apoi o porni spre scări. Afară ningea cu fulgi mici care parcă nu se hotărau să se așeze peste zăpada deja așternută.
– Ce spuneți de vremea asta? îi zise portarul arătând spre geam.
– În sfârșit un lucru normal în țara asta, zise Adam. Ninge iarna.
Portarul râse dând din cap. Adam se opri puțin în fața ușii. Scoase mănușile din buzunar, le privi un pic apoi le puse la loc în buzunar. Dacă o să-mi fie frig o să le pun. Ieși în ninsoare și fulgii săriră pe fața lui ca niște ace reci. Adam închise un pic ochii și făcu câțiva pași.
– Ar trebui să-ți pui mănușile pentru ca să nu-ți înghețe mâinile, auzi Adam o voce lângă el.
Deschise ochii, ninsoarea se mai potolise. Privi încruntat în jurul lui. Parcă totul devenise mai mare. Se întoarse spre ușă și văzu că mânerul ușii era în dreptul ochilor. Doar nu m-am micșorat, își zise Adam.
– Hai pune mănușile să nu se supere tati! Ai deja mâinile înghețate, zise fata din nou.
Adam se întoarse spre ea.
– Ce înaltă ești, zise Adam, dar vocea ce se auzi parcă nu era a lui.
– Da piticule, dar o să te faci și tu mare și atunci n-o să-ți mai par atât de înaltă, zise fata aplecându-se spre Adam și sărutându-l pe obraz.
– Dar eu sunt mare, zise aproape fără să vrea Adam.
– Ești cel mai mare și mai scump, dar acum trebuie să ajunge la tati la birou, pentru că i-am promis că la unu suntem acolo. Deja am întârziat, zise fata și-l luă de mână pe Adam aproape smucindu-l.
– Ce puternică ești, zise Adam din nou.
Fata se opri. Îl privi zâmbind.
– Nu ai putea și tu să-mi spui că sunt frumoasă? Știi, fetelor asta le place să audă, nu că sunt înalte și puternice.
– Am să-ți spun că ești frumoasă ca o floare dacă-mi mai dai un pupic, zise Adam.
Fata râse.
– Ce șmecher ești, zise ea înainte de a se apleca să-l sărute pe obraz.
Adam închise ochii și simți buzele ei atingându-i obrazul. Rămase așa câteva secunde de parcă ar fi vrut să prelungească acel moment.
– Domnu’ profesor ați pățit ceva? auzi el deodată vocea portarului.
Adam deschise ochii, mânerul ușii era mai jos, lucrurile reveniseră la dimensiunea lor. Adam se uită în jurul lui deși știa că nu avea cum să mai fie fata acolo.
– Nu, zise într-un târziu Adam. Mă gândeam dacă am uitat ceva în birou. Dar cred că am totul la mine. O zi bună, mai zise Adam și se îndepărtă grăbit.
– Să trăiți, se auzi vocea portarului.
Și în timp ce traversa o alee, Adam  își spuse, sper ca pupicul să fi fost de la fată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s