Dincolo de ghișeu, Eva

[youtube http://youtu.be/TZ44x0GnKh4]

Adam stătea la birou și aștepta să vină ore 15 să plece acasă. El se uita la ceas și văzu că mai are zece minute. Opri computerul și se ridică de la birou.
– Ai terminat? întrebă o colega de la un alt birou.
– Da. Acum funcționează.
– Poți să te uiți și la imprimantă?
– Ce are? întrebă Adam.
– Dacă aș fi știut nu te-aș fi rugat să te uiți, zise colega un pic iritată.
– Hai dragă, spuse casiera care tocmai închidea seiful. Adam a venit și, în loc să-i dai o cafea  că en ajută, tu vorbești așa cu el. Dacă se sperie și nu mai vine?
Adam se uită la casieră și o văzu zâmbind.
– Aveți voi noroc că sunteți simpatice, zise el.
Deodată se auzi cum cineva bate în ghișeu.
– Hai că-s culmea, zise casiera. Acum la sfârșitul programului vin toți… Adam poți să deschizi tu ghișeul, că tot ești aproape.
– Și ce să-i spun? zise Adam un pic nervos, dar totuși se îndreptă spre ghișeu.
– Spune-i ca s-a terminat programul, zise casiera.
Adam deschise geamul de la ghișeu și spuse:
– Programul …
Și cuvintele i se opriră în gât. Dincolo de ghișeu era Eva în fața lui zâmbind. Ea avea o foaie în mână. Îl privi întrebătoare.
– Programul nu se termină niciodată, spuse Adam încet.
– Poftim? întrebă ea.
– Vino în birou, spuse Adam puțin încruntat când observă colegele care-și dădeau coate. Sau mai bine stai… Vin eu la tine.
Adam ieși pe hol. Luă foaia din mâna Evei și citi cu atenție. Dar cuvintele nu se înlănțuiau într-o propoziție. Umblau  bezmetice pe foaie și nu reușea să le înțeleagă, să le prindă sensul.
– Dă-mi mie asta, spuse o colega intinzând mâna prin ghișeul ce rămăsese deschis.
– Îmi pare rău că nu am ajuns mai devreme, spuse Eva.
– Și mie, răspunse Adam.
– Pot reveni mâine.
– Nu, răspunse el scurt.
– Mâine nu aveți program? intrebă ea zâmbind.
Adam tăcea privind-o.
– Colegu’ vrea să spună că nu e nevoie, interveni colega… Am rezolvat, mai spuse ea întinzând foaia Evei.
De fapt nimic nu e nimic de rezolvat, gândi Adam. Eva era la fel de frumoasă ca înainte, iar eu mă simt ca o haină șifonată după o zi de lucru.
– Mi-ar face plăcere să ieșim odată la o cafea, i-a zis Eva punându-i în mână o carte de vizită.
Adam dădu afirmativ din cap, dar nu spuse nimic. Eva se îndepărta încet, parfumul ei umplea aerul, el se simțea țintuit și nu se putea mișca.
– Du-te mă după ea! Poate beți cafeaua aia acum, spuse o colega.
– Lasă-l dragă! Excesul de cafea dăunează grav sănătății, răspunse râzând casiera.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s