Despărțire la metrou

[youtube http://youtu.be/Bo1z0cyYEr4]

– Atenție se închid ușile! se auzi.
Beculețul de deasupra ușii clipi roșu. Ușile începură să se închidă încet, când cei doi au intrat repede. Ea, șatenă, înaltă zâmbea mai mult ca el, deși zâmbetul ei părea fals. El ceva mai înalt, părul în ochi, ascunzându-i un pic privirea gânditoare sau poate era doar o privire plictisită. Se uitară prin vagon și au văzut niște locuri libere. S-au așezat pe scaune. El vorbea mai încet, dar fără nici un folos, pentru că ea continua să vorbească tare încercând să-l enerveze. Se întoarse un pic spre el, îi zâmbi, el se uita fix la scaunul gol din față.
– Tu rămâi aici și eu o să cobor la Dristor, spuse el deodată.
– Nu vrei să mai mergem împreună?
– Metroul ăsta nu ajunge unde vreau eu.
– Dar unde vrei să ajungi? îl întrebă ea împingându-l cu un deget în umăr.
El nu avu nici o reacție, spuse doar privind în continuare scaunul din față:
– Nu vreau să ajung acolo unde mergi tu.
Apoi tăcerea se lasă între ei, ea-l privea serioasă de parcă ar fi analizat sensul ascuns al celor spuse de el. El, așa cum probabil deja ați ghicit, se uita la scaunul din față, care nu mai era gol: un bătrân se așezase și citea un ziar. După un timp pe fața ei se citi că ajunse la o concluzie:
– Știi, îmi pare bine că s-a întâmplat așa. E mai bine pentru amândoi. Eu doar așteptam să văd când o să ai curajul să-mi spui.
– Ești cam dramatică, spuse el plictisit.
– Nu, nu. Mă simt chiar bine. Eliberată. Mă duc în centru …
Deodată sună mobilul ei, ea îi făcu un semn să aștepte deși el nu cred că vroia să spună ceva.
– Da, dragă. Sunt în metrou și vin spre tine. Sunt cu cineva, dar când o să ne vedem o să fiu singură. Te pup, pa.
Ea închise telefonul și se întoarse spre băiat. Studie încă un pic față lui plicitisită, după care spuse:
– Era Maria. Vroia să …
– Nu trebuie să-mi explici – te poți întâlni cu cine vrei.
– Oricum sunt eliberată acum și … vroiam să-ți spun pentru că mi s-a părut că te interesează cu cine vorbeam la telefon.
– Nu m-a interesat când vorbeai și nu mă interesează nici acum.
– Mi s-a părut …, începu ea.
– Exact, o întrerupse el. Ți s-a părut. Trebuie să cobor.
– Uite, ia asta, spune ea și îi întinde un pachet.
– Nu. Nu am nevoie.
– Te rog, spuse ea, dar el deja se ridicase.
Ea se agață de mâna lui, el se trage încet mergând spre ușa metroului. Ea îl urmează ținândul de mână. Ajung în dreptul ușii deschise. Mă simt un pic jenat, pentru că ei au ajuns în dreptul ușii, și eu aș vrea să ies din metroul ce tocmai oprise în stație. El o împinge ușor, ea îl privește cu un zâmbet pierdut, dar mă lasă să trec printre ei. În acest moment, el iese repede din metrou, fără să mai privească în urmă. Rămân pe peron privind cum băiatul se îndepărtează cu mâinile în buzunare și privirea încruntată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s