Ghiveciul cu flori

Adam mergea spre birou. Plecase mai repede de acasă pentru a se mai plimba prin parc, înainte de  a ajunge la birou. Acum ieșise din parc. Privi autobuzul ajuns în stație. Apoi se uită la ceas și, văzând că mai are timp, se așeză pe o bancă. Văzu cum autobuzul închise ușile. Apoi se uită de-a lungul trotuarului. Atunci văzu florăria. Se ridică și o porni spre florărie.
– Ce să fie domnule? auzi Adam când intră în florărie.
Adam privi cu atenție femeia zâmbitoare. Ar fi vrut să spună ceva deosebit, de exemplu să-i spună că ceea ce ar fi vrut el să fie, nu mai avea cum să fie, apoi ea să-i zâmbească și …
– Avem niște frezii frumoase aici, spuse femeia deodată.
Adam privi freziile și-și dădu seama că nu asta vroia să cumpere.
– Ceva la ghiveci aveți? întrebă Adam.
Femeia îl privi de parcă ar fi vrut să vadă dacă glumește. Adam încercă să pară cât mai serios așa că spuse:
– Vreau să le pun la birou. Să mai învelească atmosfera.
Femeia îl privea neîncrezătoare. Adam văzu niște ghivece mici de plastic în care erau flori. Alese unul la întâmplare și întrebă:
– Cât costă acesta?
– Acela e 4 lei, zise femeia încruntându-se.
Adam scoase banii, îi dădu femeii și pentru că ea continua să-l privească tăcută zise:
– Aveți cumva o pungă?
– Nu, zise femeia. Mai doriți ceva?
Un zâmbet, spuse Adam în gând. Apoi zise cu voce tare:
– Nimic. Mulțumesc. O zi bună, mai zise și ieși repede din florărie.
Ajuns la servici se întâlni cu o colegă. Ea îl privi zâmbind apoi îi spuse:
– Frumoase flori. Pentru cine sunt?
– Le-am luat să le pun la birou.
– Aha, zise ea dând din cap. Așa deci. La birou. Păi da, la birou trebuie să te simți bine, mai zise ea și plecă zâmbind pe hol.
În timp ce o privea cum se îndepărtează, Adam se întrebă de ce oare se simțea ca și cum ar fi spus o minciună. Ajuns la birou, Adam deschise ușa, intră și puse ghiveciul pe o masă. Nici nu apucă să pornească computerul, că pe ușă intră Adrian.
– Am auzit că i-ai luat flori Biancăi. E ziua ei?
– Nu i-am luat flori și oricum nu cred că e ziua ei azi, spuse Adam.
– Și astea ce sunt? întrebă Adrian arătând spre ghiveciul de flori.
– A, astea? Am vrut să fiu amabil cu florăreasa și pentru ca să nu interpreteze altfel m-am gândit să cumpăr un ghiveci.
– Aha, zise Adrian. Și cum unei florărese nu puteai să-i faci cadou flori, te-ai gândit să le aduci Biancăi, nu?
– Omule, zise Adam un pic iritat, crezi că s-ar uita Bianca la mine? Ea e…
– Aha, zise Adrian și ieși pe ușă.
Adam privi ușa care se închidea. Apoi luă ghiveciul și-l puse lângă monitor. Apoi privi monitorul, duse mâna dreaptă la mouse și deschise browserul pentru a-și citi email-ul. Nici nu apucă să scrie parola că pe ușă intră Bianca. Ea văzu ghiveciul și zâmbi.
– Bună, zise ea închizând ușa. Am auzit că vrei să-mi spui ceva.
– Bună, zise Adam mirat. Nu știu la ce te referi.
Bianca zâmbi. Se așeză pe un scaun dincolo de birou.
– Uite stau aici și aștept cuminte… Nu te știam atât de rușinos. La urma-urmei e un gest frumos și arată chiar bine. Se vede că le-ai luat din inimă.
Adam văzu că Bianca se uită la ghiveci. Apoi zise:
– Sincer, îmi păreai inabordabilă. Și …
– Ca să-ți arăt că nu e așa, am venit eu la tine.
– Atunci vrei să primești ….
– Da, zise Bianca și luă ghiveciul.
Apoi se ridică îi mai zâmbi odată. Când să iasă pe ușă Adam o întrebă:
– Bianca, aș putea să te invit odată în oraș?
Ea se opri în dreptul ușii. Se întoarse spre Adam și zise:
– Odată … Da… ar fi interesant.
Când ușa se închise Adam gândi: Oare asta o fi fost un da sau un nu mai delicat?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s