Reintrarea în timp

[youtube http://youtu.be/M4qgibQlSdk]

Bău un pic din cafea și atunci își dădu seama: era liniște. Se uită pe fereastră, strada era pustie. Apoi se uită la ceas: era 6. Dimineață sau seară? Încerca să-și amintească ce fusese înainte de cafea, când aprisese chibritul, când a fiert apa, când a pus cafeaua aburindă în ceașcă. Ceasul era la mâna lui, dar nu reușea să lege aceste gesturi de vreo oră. Mai bău un pic din cafea nu era fierbinte, nici rece. S-o fi trezit pe la 5 să facă această cafea? Privi din nou în stradă, stătu câteva clipe cu ochii pe geam, dar nu trecu nimeni pe stradă. Se uită din nou la ceas: era ora 6. Putea să jure că trecuseră cel puțin 10 minute. Dădu la cronomentru, dar cronomentru nu mergea. Deci ceasul era oricum stricat. Îl scoase de la mână și începu să privească cu atenție în jurul lui. Mai bău un pic de cafea, se simțea aroma. Se duse să se îmbrace, dar când trecu pe lângă o oglindă văzu că era deja îmbrăcat. Asta chiar că nu-și putea aminti când o făcuse.
Luă cheile de pe noptieră, închise ușa cu gesturi lente ca să țină minte că a închis-o. Ajuns în stradă, liniște. Acea liniște pe care a mai simțit-o atunci demult când au scos șinele de tramvai și nu se mai putea circula pe stradă. Sau ca atunci când ninsese, zăpada era foarte mare și cu greu putea să meargă prin zăpadă. Acum magazinele erau închise. Nici măcar nu bătea vântul. Dar fiind vară i se părea normal. Probabil avea să fie o zi foarte călduroasă. Vru să se uite la ceas, dar își aminti că-l lăsase pe noptieră.
Ajunse în parc. Începu să-și amintească, ieri ea îi spusese ceva, el a zis altceva, apoi au mers tăcuți pe aleea asta. Scoase mobilul și se uită la ceas. Era ora 6. Brusc se simțea obosit și se așeză pe o bancă. Nu o să mă mai mișc până nu o să înțeleg ce se întâmplă, își spuse.
Deodată parcul se umplu de oameni, în jurul lui erau mulți oameni. Aceștia se mișcau încet. Era și o ambulanță. De ce oare fata aceea stătea lângă el și nu mergea la cineva care era bolnav și ar fi avut nevoie de o ambulanță? Ea se mișca încet încât gesturile ei deveniseră mișcări de balet. El nici măcar nu a simțit când a intrat acul în mână. Simți doar o căldură în tot corpul și atunci văzu acul în mâna lui. Deodată oamenii începură să se miște mai repede, aerul se umplu de zgomote. Fata se uita la el și îi întrebă aproape șoptit:
– Acum vă simțiți mai bine?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s