Se întâmplă uneori să mă trezesc dimineaţa fără nici un gând. Sau singurul gând să fie: cum să fac să mai treacă si ziua asta? Aşa ca şi cum aș fi pe un hol. Și în fața mea sunt o mulţime de uşi de deschis. Și știu că voi deschide toate ușile așa cum știu că nu voi găsi nimic dincolo de acele uși. Dar asta e ziua de azi ca fiecare zi, trebuie să deschid uşi aşa cum respiri, pentru că nu poți insipira tot timpul. Aşa cum îmi aminteşti ceva dar nu știu ce, ca o amintire care vine şi pleacă atât de repede încât din ea nu rămâne decât senzaţia.

Deci, mă trezisem în acea dimineaţă, eram singur în casă, luam bolovanul unei noi zile şi urma să-l urc până în vârf. Și ziua și bolovanul. Stăteam pe marginea patului cu capul în mâini. Mâinile mele discutau cu capul meu şi încercau să-l convingă să mai stea încă o zi pe umeri. „Iar dacă o să faci asta deseară vei putea să te rostogolești prin cameră până vei obosi și te vei așeza într-un colț”, spuneau mâinile și capul le asculta gânditor.

M-am mai uitat încă odată la ceas căutând un motiv să mai stau. Dar pe ceas nu am găsit nici un motiv aşa că m-am ridicat de pe marginea patului.

„Aș putea să nu merg azi al facultate”, îmi spuneam. ” Aș putea să fiu bolnav sau să fiu în altă parte”. Știam însă că asta nu s-a întâmplat niciodată: mereu am fost la întâlniri aşa cum pietonul grăbit ajunge la mijlocul străzii unde are o întâlnire cu o maşină.
Deci tocmai mă ridicasem din pat sau poate eram în bucătărie. Apoi mi-am băut cafeaua sau poate îmi dau cu apă pe ochi. Aş fi vrut mai târziu să ţin minte acea zi. Fiecare moment. Ca și cum de atunci s-au schimbat toate și aș fi avut nevoie să găsesc un semn al acelei zile. Dar de atunci nu s-a întâmplat nimic si de aceea toate acele momente s-au vaporizat sau poate acele momente au fost luate şi reciclate. S-au transformat într-o altă dimineaţă în care m-am trezit, m-am spălat, am băut cafeaua şi am ieşit repede pe uşa să nu întârzii.

Acum, când stau să mă gândesc, dimineața închid uşa în urma mea. Pentru că dincolo d eușa închisă rămân închise plictiselile de zi cu zi, pentru că sper ca din momentul în care închid ușa nimic să nu mai fie la fel.

Dar toate sunt la fel, ca o zi în care am deschis blogul să scriu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s