În tren

Abia când urcă în vagon, Adam își dădu seama că nu mai fusese de multă vreme cu trenul. Urcă treptele încet. Se opri un pic înainte să deschidă ușa compartimentului. Înăuntru era un bărbat care citea preocupat dintr-o carte. După ce-l privi câteva secunde, Adam deschise ușa și intră.
– Bună ziua, spuse Adam.
Bărbatul ridică mirat ochii din carte. Se uită cu atenție la Adam, apoi spuse:
– Bună ziua,
după care reveni la cartea ce-o citea. Adam se așeză tăcut pe banchetă vis-a-vis de bărbatul care citea. Pentru că nu i s-ar fi părut politicos să se uite la cel ce citea, Adam privi pe fereastră. Deodată, cu o smucitura ușoară, trenul plecă. Adam văzu cum casele trec prin fața ferestrei. La început mai încet, apoi din ce în ce mai repede. Când reveni cu privirea la bărbatul din compartiment, Adam observă că acesta îl privea.
– Ați fost la cineva aici în sat? întrebă bărbatul.
– Nu, zise Adam. Trebuia să prind autobuzul de 5 și…
– Ați ajuns la 5 jumate, îl întrerupse bărbatul.
– Nu, zise din nou Adam. M-am gândit să iau trenul pentru că nu am mai mers de mult timp cu trenul.
– E într-adevăr ceva deosebit, zise bărbatul. Eu tocmai ce am fost aici în sat. Tata îmi povestise de satul ăsta de unde a plecat bunicu pe la 12 ani… Sincer, nici nu credeam că există. Credeam că e una din poveștile alea de le spui ca părinte ca să …
Bărbatul nu mai continuă fraza, lăsând-o suspendată în aer. Adam privea restul de frază rămas deasupra bărbatului încercând să-l descifreze. Bărbatul rămase gânditor cu privirea pe fereastră. După câteva clipe, privirea-i reveni al Adam:
– Mă scuzați … Când îmi amintesc de bunicu simt așa un nod în gât și nu mai pot spune nimic.
– Vă înțeleg, spuse Adam. Când pierzi pe cineva drag …
– Bine spuneți, zise bărbatul. Cu bunicu a fost ca și cum l-aș fi pierdut. Când a murit … Nu eram în țară când a murit. Poate de aceea am impresia că l-am pierdut. Știți, e ca atunci când pierzi o cheie. O ai sub ochi, ai impresia că o vei găsi, te aștepți să o găsești în bucătărie sau pe hol acolo unde ai văzut-o de atâtea ori.
Bărbatul rămase din nou tăcut cu privirea pe fereastră.
– Și cum vi s-a părut satul? zise Adam mai mult ca să schimbe subiectul.
Bărbatul îl privi câteva clipe surprins pe Adam, apoi spuse:
– A, da … satul … Așa cum mă așteptam: diferență mare față de imaginea pe care mi-o făcusem.
Bărbatul rămase cu privirea pe fereastră și Adam înțelese că discuția se termina aici așa cum cineva pleacă și închide o ușă în urma lui, așa cum pierzi o cheie ce o aveai mereu la îndemână și trebuie să te obișnuiești cu ușa care va rămâne închisă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s