Încă o discuție cu Adam

[youtube http://youtu.be/njXV0GxKC8w]

(nu mai știu numărul discuției si nu vreau să caut prin lista de postări)
– De ce? întrebă Adam.
– Remarca e în paranteză așa că nu trebuie să răspund la întrebare, i-am zis.
– De ce-ul meu se referea la altceva, spuse el.
Priveam soarele încurcat printre crengile unui copac și mă întrebam dacă o să reușească să iasă de acolo pentru a apune.
– Lasă soarele, îmi întrerupse Adam gândurile. Spune-mi de ce nu mai scrii ca pe vremuri.
– Nu am cum să scriu ca pe vremuri, pentru că scriu, de la tastatură, direct pe monitor.
– Îți place să desfaci expresiile cum ai desface carnea de pe oase, zise Adam bând un pahar de apă… Am crezut că e bere, spuse el punând paharul pe masă. Chiar nu ai o bere pe aici? zise el un pic nervos.
Din câteva apăsări de taste i-am crea o sticlă de bere pe masă. În timp ce Adam se chinuia să desfacă berea, i-am zis:
– Știi, mă gândeam să scriu o povestire intitulată „câinele cu trei picioare”.
Adam tocmai reușise să desfacă berea și era pe punctul de a turna un pic în pahar. Se opri cu sticla în mână și mă privi ca și cum ar fi fost un părinte care-și privește copilul răcit.
– În primul rând vreau să te întreb cum e genul ăsta de privire? zise el.
– Adică analizezi starea mea de sănătate și te gândești ce medicament ar fi bun pentru mine, am zis zâmbind.
Adam tuși un pic. Apoi își întoarse privirea spre sticla de bere. Turnă încet berea în pahar. Deodată zise:
– Și ce pastilă crezi că ar fi potrivită pentru titlul pe care mi l-ai spus?
– Păi ce ți se pare ne-în-regulă cu titlul meu? l-am întrebat.
– Da, într-adevăr când e vorba de tine, nu ar trebui să mă mire nimic, zise el. Mă lași să beau din berea asta sau mai ai de făcut descrieri? zise nervos Adam după care bău din bere.
Privi un pic paharul. Apoi se întoarse spre mine și spuse:
– Acum e mai bine. Să revenim: de ce acel titlu? Cu ce e povestirea?
– Normal e o povestire în care nu apare nici un câine cu trei picioare, ci doar un tip căruia îi plăcea să ia pastile, i-am zis.
Adam se încruntă și aproape strigând zise:
– Tu râzi de mine?
– Da, i-am zis.
Fără să mă privească, Adam luă sticla de bere și ieși din cameră. De aceea tind să cred că cele descrise mai sus se petreceau la mine acasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s