cădere

[youtube http://youtu.be/ZOLMq9iGPME]

Știu că se spune că o cădere poate fi un lucru bun, că reprezintă regăsirea reperelor, că… Dar toate acestea vin după ce am avut căderea. Căderea e un lucru rău. Și doare. Gândurile ca niște genunchi zdreliți, din care ar putea picura regretul ca o picătură de sânge, sângele dorințelor vinovate care ar putea infecta, m-ar putea infecta. Amintirile care ustură, încă nu dor, dar ustură. Înțepături mici ale regretului după un lucru pe care aș fi putut să-l am, să fie al meu (deși poate nu-mi aparține). Știu că mai târziu îmi voi da seama că de fapt acel lucru nu era bun, că ar fi fost ca o infecție, infecție care, netratată, ar fi putut duce la amputarea unei părți. Și chiar dacă, imediat după cădere, aș încerca să mă gândesc la toate beneficiile acestei căzături, nu aș reuși să fac asta. Scufundat în apa tulbure a tristeții mele, a depresiei mele, nu mai am aerul necesar pentru a gândi. Pentru că durerea nu se gândește, ci doare. Durerea e aproape ilogică. Doare emoțional. Durerea umple creierul de emoții alungând raționamentele pe fereastră. Iar raționamentele, ca niște bibelouri, se sparg când ating asfaltul. Mii și mii de cioburi ca niște scântei ce au rămas ridicole dintr-un foc ce-mi încălzea sufletul cândva. Și-mi dau seama că nu mai există nici un fel de cândva. Nici cândva în viitor, nici cândva în trecut. Când cad mă scufund în prezent. Și prezentul doare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s