Despre geometria unei rime

[youtube http://youtu.be/8JKyERF1Scs]

Atunci când uiți un lucru riști ca el să rimeze într-o întâmplare într-o zi. Aceste rime sunt ca o problemă de geometrie pe care nu ai fi știut să o rezolvi, dacă nu ai fi rezolvat una asemănătoare înainte. Ajuns cu gândurile aici îmi amintesc de profesoara mea de matematică. Scria pe tabla neagră cu creta albă făcând să apară două triunghiuri ce-și intersectau laturile cam cum mă intersectez eu aici pe trotuar cu gândurile mele și-mi dau seama că dacă trag o linie pe aici, unind zâmbetul meu cu o imagine dintr-o primăvară, dacă prelungesc acea linie, ajung la fata aceea și la ziua aceea zi în care fata mi-a spus, nu ne vom mai vedea. Notăm asta cu A. Atunci eu am spus, eu totuși voi veni pe aici în fiecare zi, și notăm asta cu B. Cel de-al treilea punct, C-ul, va fi această după amiază dată de a n-a zi când trec pe aici prin această intersecție. Pentru că trecând nenumărate zile pe aici, sper că voi putea demonstra că A, B și C sunt coliniare, că la capătul acestei linii ea ar putea apărea. Atunci zâmbetul meu ar regăsi zâmbetul ei. Dar în toată demonstrația asta mă încurcă un gând ca un unghi drept, ca tristețea unui fapt neîmplinibil, ca un zbor ce nu-l pot atinge. Mă ridic atunci de pe acea bancă de la capătul liniei frânte, pentru că în general lucrurile nu sunt coliniare și chiar dacă ar fi, la capătul lor nu sunt lucruri care se repetă. Și totuși privind acea bancă revin la ziua aceea când ea a plecat și eu a rămas pe trotuar și aș fi vrut să găsesc ceva să-i spun să nu plece. Dar ea a plecat și eu aș fi vrut să găsesc un gând care să-mi umple golul din suflet. Dar nu am găsit nici gânduri, nici cuvinte pentru că ea, plecând, luase cu ea gândurile și cuvintele și zâmbetul. Acum stau și aștept neașteptatul aici lângă acea bancă. Ridic ochii și văd, lângă mine, la câțiva pași, o fată și un băiat. Fata îi spune băiatului, nu te pot iubi, mai bine să ne despărțim, iar băiatul tace. Atunci ea se îndepărtează luând privirea lui cu ea. Și eu ascult aceasta rimă uitându-mă la băiatul ce privește încruntat trotuarul. Deodată el se întoarce spre mine și spune:
– Ce te uiți mă! Nu ai altă treabă?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s