Telefoane cuminți

[youtube http://youtu.be/T5m_-pNF_g4]

Adam intră preocupat în biroul lui Matei. Matei îl privi amuzat. Lui Matei i se părea că Adam avea aerul unui copil serios. Și asta îl făcea mereu să zâmbească.
– De ce te uiți zâmbind la mine? zise Adam încruntat.
– Aștept să-mi spui ceva și încerc să par amabil. Mai ales că din privirea ta înțeleg că e ceva serios.
Adam îl privi cu atenție pe Matei de parcă ar fi vrut să-și dea seama de înțelesul cuvintelor. După un timp Adam spuse:
– Vreau să te întreb ceva și să-mi spui ce crezi.
– Spune, zise Matei încercând să pară serios.
Adam îl privi câteva secunde apoi zise cu vocea scăzută:
– Matei, am impresia că telefonul meu e ascultat.
Matei îl privi câteva secunde serios pe Adam. Apoi izbucni în râs. Adam îl privi jignit:
– Nu văd nimic de râs în asta, zise Adam. Eu îți spun …
Matei auzindu-l începu să râdă și mai tare. Deodată pe ușă intră Olga. Privi pe Matei care râdea și apoi se uită la Adam care stătea și-l privea încruntat pe Matei.
– Din câte înțeleg Matei face mișto de tine, zise ea.
– Nici nu e nevoie, zise Matei.  Adam, spune-i ce mi-ai zis și mie!
– Matei, e ceva foarte serios și …
– Spune-mi mie, zise Olga.
– I-am zis lui Matei că am impresia că îmi este ascultat telefonul, zise Adam.
– Auzi, îl întrerupse Matei râzând. Are impresia.
Olga zâmbi și ea.
– Cel puțin tu nu râzi atât de zgomotos ca Matei, zise Adam resemnat.
– Adam, eu cred că tu crezi în Moș Crăciun, zise Olga.
– Adică ce vrei să spui? zise Adam înroșindu-se.
– Vreau să spun că ideea ca telefonul tău să nu fie ascultat, de fapt înregistrat, e la fel de probabilă ca existența lui Moș Crăciun… Matei nu mai râde. Încerc să-i explic ceva lui Adam, zise Olga aproape râzând și ea.
– Adică totul e ca și cum aș fi personajul unui roman și un scriitor ar pune acolo tot ce spun și ce gândesc? întrebă Adam.
– Doar ce spui, zise Olga.
Adam stătu câteva clipe gândindu-se la ce spusese Olga. După un timp, Adam zâmbi.
– Adică vrei să spui că faptul că mi se ascultă telefonul e normal? întrebă el.
– În sfârșit te-ai prins, zise Matei încă râzând.
– Și vi se pare ciudat că eu nu consider asta normal? zise Adam.
Olga îl privea zâmbind. Matei se oprise din râs încercând să înțeleagă unde vroia să ajungă Adam cu această întrebare.

p.s. Adam termină de citit și spuse:
– Nu mai continui?
– Nu. Las libertatea cititorului pentru a-și imagina ce dorește de aici. Pentru că acest postări nu sunt proză, ci doar exerciții de proză.
– Bine, bine, zise Adam aproape plictisit. Mai spune-mi un lucru și apoi poți să închei postarea: De ce se numește telefoane cuminți?
– Am folosit sinonimul pentru ascultător, adică cuminte, pentru că nu-mi plăcea cum sună telefoane ascultătoare. Deși, dacă vrei, pot schimba titlul, i-am spus zâmbind.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s