Întrebări

[youtube http://youtu.be/w_Rut4qm33g]

Trăim într-o vreme când normalul s-a depărtat atât de mult de moral încât te întrebi dacă nu ar trebui redefinit conceptul de moral. Pentru că normalul are o definiție foarte simplă: ceea ce face majoritatea. Cu ceea ce este moral e un pic mai complicat. Chiar și cuvântul a suferit transformări. Fiind pus în expresii de genul „îmi face morală”, „discurs moralizator” deja începe să-și piardă înțelesul inițial, începe să-și piardă (co)notația pozitivă. Trăim într-o vreme în care a corecta pe cineva este interpretat o impolitețe sau chiar ca o agresiune.

Ceva de genul acesta mi s-a întâmplat azi când, atrăgând atenția asupra unei greșeli dintr-un citat ce fusese pus pe facebook, am atras mânia altor postatori. Ei au simțit nevoia să îmi atragă atenția că este nepoliticos să corectez pe cineva. Ba chiar mi-au scris că a corecta este un lucru rușinos ce nu trebuie făcut public (politicos ar fi fost să fi trimis acest mesaj pe privat).

Am vrut să mai scriu ceva, dar m-am oprit și am încercat să înțeleg. Și încercând să înțeleg am ajuns la o întrebare destul de grea: ce este prietenia? Prietenia este să aștepți momentul oportun să-i spui adevărul prietenului/prietenei?

Deformarea a ajuns atât de mare încât a atrage atenția asupra unor greșeli gramaticale, reprezintă o formă de impolitețe. Ba chiar am văzut pe facebook o expresie de genul: „Ideile exprimate sunt atât de importante, încât nu au importanță greșelile gramaticale”. Când opunem fondul formei, nu recunoaștem oare că de fapt nu avem capacitatea de a armoniza cele două aspecte ale unei idei?

Scriind acestea îmi vine în minte una din temele lui M. Eliade: sacrul ascuns în profan. Ni se pare de multe ori că exprimăm idei extraordinare, uitând că de fapt „nimic nu e nou sub soare”. Dar ceea ce nu putem realiza este că, uneori, prin formă ni se poate releva sacrul din cele spuse. De câte ori nu s-a întâmplat ca recitind un text de mai multe ori să nu găsim noi înțelesuri, dincolo de ideile evidente ce apăruseră la prima citire?

Simt totuși nevoia să clarific ceva: poate cine citește această postare ar putea crede că sunt supărat pe cel/cei cu care am comentat la acea postare. Nu sunt. Nu sunt supărat pentru că la final mi-a spus „vorba lungă sărăcia omului”, prilejuindu-mi astfel o mică revelație: adevărul, în ziua de azi, este considerat o vorbă lungă care te împiedică să fii bogat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s