joi

[youtube http://youtu.be/F-4wUfZD6oc]

Adam mergea încet și tăcut pe stradă. Alături de el mergea Adrian la fel de tăcut.
– Sper că nu te deranjează că am venit cu tine, zise deodată Adrian.
– Chiar îmi face plăcere, spuse Adam… Ce puțini am mai rămas din toți câți am fost în clasă!
– Tu de ce nu ai plecat? întrebă Adrian.
– Asta e o întrebare cu care mă întâlnesc adeseori, zise Adam gânditor.

Deși Adrian aștepta continuarea, Adam nu mai spuse nimic. Și de fapt ce ar fi putut să spună? Dacă ar fi spus că nu a vrut să plece, ar fi fost o minciună. Că așa i-a fost scris, era un mod de a spune că nu știe. Adevărul e că a așteptat un moment favorabil, care nu a venit. Da, desigur dacă s-ar fi ivit ocazia, ar fi plecat. „Să faci mă aceleași lucruri ca aici, dar pe mai mulți bani„, spusese Matei la restaurant. Atunci Adam își dădu seama că deobicei aștepta curgerea lucrurilor și că atâta timp cât aceste lucruri nu curgeau împotriva felului lui de a fi, se lăsa dus de valuri. „Măi, Adame„, spusese Matei după vreo 2-3 beri, „tu ești un poet. Tu crezi în armonia lumii și încerci să intri în armonie cu această lume. Dar îți spun eu: lumea e dizarmonică, și orice armonie ai încerca, nu ai cum să rimezi cu lumea.” „Și atunci să fiu și eu dizarmonic?” întrebase Adam. „Mai bine des-armonic„, spusese Chiril și începu să râdă.

– Știi,… nu te supăra, zise deodată Adrian.
Adam ieși din gânduri și se uită la Adrian.
– Știi e cam târziu …. aș mai fi stat cu tine, dar … mă simt și cam obosit.
– Ok. Du-te să dormi. Oricum e aproape 12 și e normal să fii obosit, zise Adam privindu-și ceasul.
– Nu te supăra, zise Adrian.
– Nu mă supăr, zise Adam zâmbind. Mi-e nu mi-e somn și am să mă mai plimb un pic.
– Ești bine? zise Adrian oprindu-se.
Adam se oprise și el. Îi întinse mâna lui Adrian:
– Noapte bună prietene. Să visezi frumos o femeie frumoasă.

Adrian îi strânse mâna lui Adam, apoi se îndepărtă. După câțiva pași se întoarse spre Adam, după care Adrian dispăru după colțul unei case. Adam o porni pe trotuar urmat de gânduri.

– Da, domul meu, armonia ta este cel mai periculos lucru, spusese Chiril.
– De ce? întrebase Adam.
– Cum să-ți explic?… Uite acum suntem aici la masă, ne simțim bine și … Nu, nu e bine așa. Asculți o melodie plăcută, melodie ce se aude de la un pian. Și când tocmai ai intrat în armonie, când această melodie ți-a umplut sufletul de liniște, deodată se se aude o chitară electrică sau un solo de baterie.
– Păi ce să caute un solo de baterie într-o melodie cântată la pian? întrebase Adam zâmbind.
– Asta-i întrebarea la care trebuie să răspunzi, zisese Chiril 

– Șefu’ n-ai un foc? auzi deodată Adam.
Adam ridică ochii, dar nu văzu prea bine pe cel ce întrebase.
– Nu, nu fumez, zise Adam.
– De ce nu fumezi, mă! strigă necunoscutul.
Adam vru să răspundă. Apoi simți lovitura în față și nu mai apucă sa răspundă. În urechi auzi un sunet puternic. Ca un solo de baterie început pe corpul lui.

Anunțuri

Un gând despre „joi

  1. Pingback: (un pic de duminică și) luni | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s