vineri

[youtube http://youtu.be/HyM2JeAm97k]

Simți o picătură pe obraz. Apoi încă una. Apoi nu mai putu sa le numere. Adam deschise ochii. Nu era în patul lui. Simțea iarba udă prin haine. De fapt avea doar un maieu pe el. Se ridică într-un cot și privi și restul. Pantalonii erau. Dar în picioare nu erau pantofii. Adam se ridică în fund încercând să înțeleagă ce e cu el. Vru să pună mâna pe obrazul lui, dar simți o durere puternică. Atunci își aminti. De ce nu fumezi, mă! Acum înțelegea expresia ploaie de lovituri. 
– Pleacă mă de acolo! auzi deodată Adam.
Se întoarse și văzu un gardian.
– Da mă, cu tine vorbesc. Întoarce-te mă în canalul tău!
Adam se ridică. Se privi un pic. Pantalonii plini de noroi, maieul murdar. Se întoarse spre gardianul care-l privea încruntat. În spatele gardianului apăru un altul.
– Ți-ai băut hainele, prostu’ naibii!
– Păi dacă nu am salariul tău beau și eu ce pot, zise Adam.
Al doilea gardian râse în timp ce primul gardian înjură. „Desigur e un vis”, își spuse Adam. „Și până mă trezesc voi intra în rol”. Dar nu se trezi. Ba chiar o luă un pic la fugă pentru că văzu primul gardian repezindu-se spre el.
– Boschetar nenorocit! strigă gardianul, dar nu mai alergă spre el.
Adam nu mai zise nimic și o porni spre ieșirea din parc. Ploaia se întețise și Adam începea să simtă frigul acestei primăveri răcoroase. Văzu la o ghenă o haină. Stătu un pic să se gândească, dar în cele din urmă o luă și o puse pe el. Haina mirosea îngrozitor, dar cel puțin îi ținea de cald. „Acum sunt ca sconcsul„, își spuse Adam. Își aminti de acea zi în tramvai.

Era cu Matei și Chiril și la o stație se sui un om murdar. Adam observase atunci că omul era în ciorapi. „Cam cum sunt eu acum” își zise Adam. Când le arătă prietenilor pe cel ce urcase, Chiril zise:
– E sconcsul.
– Hai mă! spusese Adam. Cum poți să-i spui așa?
– Du-te pe scaun lângă el și ai să înțelegi, zise Chiril zâmbind.
Adam o porni spre sconcs și se așeză lângă el. Mirosea. Adam se întoarse la cei doi care îl priveau râzând.
– Ai văzut mă că aveam dreptate? zise Matei.
– Știi ce diferență e între el și noi? zisese Adam.
– Mare. Diferență mare, spusese Chiril.
– Norocul. Noi am avut, el nu a avut.

Adam vru să se suie într-un autobuz să ajungă acasă. Un bărbat se întoarse spre el și-l privi dezgustat. Apoi îl împinse cu putere.
– Du-te dreacu de aici împuțitule, strigă la el bărbatul.
Adam, care tocmai pusese un picior pe scară se dezechilibră și căzu într-o baltă pe trotuar. Autobuzul plecă. Adam își trecu mâna prin păr. Simți mirosul hainei și-și spuse: „Adevărul e că într-adevăr miros cam urât.

 

Anunțuri

Un gând despre „vineri

  1. Pingback: (un pic de duminică și) luni | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s