Picături de amintiri

1)La mare.

Eram la mare cu niște prieteni. La un moment dat un prieten vrând să glumească pe seama lui Robert (Robert avea 4 ani) spune:
– Vezi vaporul care nu se vede?
– Da, îl văd, spune Robert, dar nu e un vapor, e un scuter.
Prietenul a început să râdă, iar eu am zâmbit.

2)Geometrie aproximativă.

Eram lângă Casa Poporului și căutam o adresă. Pe trotuar nu trecea aproape nimeni. După un timp văd pe cineva. Mă duc spre el și-i spun:
– Nu vă supărați. Nu știți unde e Calea 13 septembrie?
– Mergeți la colțul ăsta și la colțul celălalt e Calea.
– Deci cum ar veni e paralelă cu strada asta?
– Dintr-un anumit punct de vedere așa este.
L-am privit fiind aproape sigur că era vreun politician ieșit dintr-o ședință.

3) La o conferință.

Profesorul ajunse lângă ecranul pe care era proiectat un slide cu multe formule matematice. Le privi un pic. Apoi se întoarse spre sală și spuse zâmbind:
– Uitându-ne pe aceste formule ne dăm seama că suntem în fața unei dileme. Ei bine nu: suntem în fața unei trileme.

4) Pe stradă

Când o văd prima oară simt că ceva nu e în regulă cu ea, dar nu-mi pot da seama ce e: e o femeie în vârstă, decent îmbrăcată ce merge drept, cu demnitate. Apoi încep să văd că tivul de la rochie e desfăcut în câteva locuri, că pe mânecă are câteva pete de grăsime și că geanta e puțin ruptă într-un colț. La un moment dat femeia întoarce capul și vede că o privesc și, simțindu-se centrul atenției, începe să meargă mai încet, parcă pentru a-mi da ocazia să o pot admira. Mă simt un pic jenat și grăbesc pasul. Pentru că știu că va fi amabilă, surâzătoare, până când niște copii obraznici vor spune cu voce tare ceea ce gâdeam și eu.

5) În lift

Coborâsem să iau niște lame pentru bărbierit. Urc în lift cu o vecină. Ea mă privește un pic speriată. Deodată îmi spune:
– Locuiți aici?
– Da, de vreo 10 ani, îi răspund.
– Știți v-am văzut cu lamele și …
– Păi sunt ambalate. Și ce poți face cu o lamă?
– Eheeee … Nu știți ce s-a întâmplat la cealaltă scară?
– Nu.
– Nici nu vreau să vorbesc despre asta, spuse femeia scuturând din cap.
Când să coboare din lift femeia spune:
– Și eu stau în blocul ăsta de 12 ani, dar e blocul mare și oamenii au probleme …
Pentru că asta părea o scuză, i-am zis:
– Mi se pare normal.

6) La metrou

Un bărbat stă cu mâna la ureche și strigă ceva. Am avut senzația că ar putea striga din cauza durerii ce ar putea-o avea la ureche. Când mă uit mai bine văd că avea un mobil între palmă și ureche. Deodată bărbatul strigă:
– Telefonul meu e acasă. L-am uitat și nu am cum vorbi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s