Amintire din piață

Zilele acestea în care realiza dintr-o dată dorința tuturor de a reveni. De a retrăi netrăitul și de a anula prezentul. Adam privea poze vechi pe hârtie. Le ținea în mână încercând o senzație nouă (deobicei fotografiile le vede pe monitorul computerului). Faptul că atingea acea fotografie îl făcea să simtă mai bine acele vremuri. În timp ce privea fotografia își aminti de o întâmplare din școală:

Drumul spre staţia de autobuz trecea printr-o piaţă. I-ar fi plăcut să stea şi el la o tarabă o zi întreagă, să vină la el oameni să cumpere legume sau fructe, el să le cântărească, apoi din tas să le răstoarne marfa în plasa pe care oamenii o ţineau întinsă şi apoi să ia banii pe marfă.
– Măi, închide gura că o să-ţi intre o muscă şi o să-ţi iasă prin urechi.
A închis gura repede. La o tarabă stătea un bărbat nebărbierit, avea o pălărie pe cap. Adam se uită pe tarabă, dar nu a văzut nimic acolo.
– Ce vindeţi?
– Castraveţi muraţi.
– Cum adică muraţi?
– Uite aşa, zise bărbatul şi scoase dintr-un butoi un castravete.
Îl privea mirat.
– Ce, tu nu ai mâncat niciodată castraveţi? spuse bărbatul ținând castravetele într-o furculiță.
– Erau felii, dar nu ştiam că aşa arată înainte.
De fapt ştia, dar vroiam să mai vorbească cu acel bărbat ce vindea castraveți murați. Bărbatul a început să râdă şi a strigat către o femeie de la altă tarabă:
– Auzi Aneto ce spune orăşeanul ăsta? Că el credea că castraveţii cresc felii.
– Păi ce, are castraveţi pe balcon să-i vadă?! strigă Aurica.
– Da’ tu la şcoală ce înveţi? întrebă bărbatul.
– La școală am ajuns la fasole, zise Adam. Despre castravete o să învățăm mai târziu. Dar cât costă un castravete? schimbă Adam subiectul.
– Un leu.
Adam scoase un leu din buzunar, îl întinse spre bărbat şi zise:
– Vreau să cumpăr şi eu un castravete.
– Păi ce să faci cu el? l-a întrebat bărbatul, dar a luat leul şi i-a dat castravetele.
– Îl mănânc, i-a spus Adam şi a muşcat din castravete.
Adam porni încet spre staţie. Când se întoarse văzu că bărbatul se uita spre el și mai spunea ceva Anetei. Oamenii din stație se uitau la Adam cum mușcă din castravete, dar lui nu-i păsa. Castravetele avea chiar un gust bun. Mai târziu lui Adam i-a fost sete.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s