capăt

[youtube http://youtu.be/Nyd24s4WZfs]

Deobicei mergeam pe stilul pozitiv. Astăzi am ajuns la un capăt. Am luat capătul între degete și l-am privit. „Deci acesta e capătul”, mi-am zis. „Aceasta era chestia pentru care m-am chinuit, pentru care am dărâmat munții, pentru care am strigat și prietenilor și dușmanilor deopotrivă: voi merge până la capăt!” Mă uit în urma mea și, cu un zâmbet amar, privesc la celălalt capăt. Nici măcar nu e departe. Mă mai uit odată la capătul din mâna mea, după care îl arunc. Mă întind pe jos, până nu-mi mai văd picioarele, până mâinile uită de ochii care le-au privit cândva. Întins cât drumul pe care l-am parcurs. Sau ar trebui să spun drumul pe care am curs? Ca un râu în căutarea unui fluviu, gândurile mele ca niște mici valuri care se ridicau să vadă cât mai e de mers, pentru ca în clipa următoare să cadă lăsând loc altor gânduri. Ajuns la capăt (al răbdării, al puterilor?) râul se solidifică, îngheață apa gândurilor, într-un frig dincolo de zero celsius, apropiindu-se de un zero kelvin, un alt capăt de (ne)atins. Ca o adiere, oboseala trece peste fruntea mea, coboară încet peste ochii mei închizându-i într-un somn, spre o odihnă începătoare a unui alt drum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s