La spital

[youtube http://youtu.be/XonJJbV54BE]
Adriana îl privi în ochi pe Adam. Adam o privea zâmbitor. Ea se încruntă un pic, apoi se ridică. Se duse spre fereastră, puse mâinile în buzunarul sacoului și privi prin fereastră fără să vadă ceva. După un timp Adriana zise:
– Când am ales meseria asta am crezut că …
Apoi oftă. Se întoarse spre Adam care o privea întrebător.
– Ce este? zise ea.
– Așteptam să-mi spui ce ai crezut când ai ales meseria asta, spuse Adam.
– Adam, tu nu te enervezi niciodată?
– Uneori când cei din jurul meu nu-și termină frazele …
Adriana veni și se așeză pe un scaun lângă el. Îl prinse de mână și-i spuse:
– Știi că nu-mi place Eva. Că nu pot s-o sufăr. Iar faptul că acum ai venit la mine să mă rogi să … Mă enervezi, Adam, zise ea și se ridică din nou.
– Am venit la tine pentru că știu că ești un medic bun și că mă poți ajuta.
– Adam, nu tu ești bolnav. Eva este. Eva e acolo în salon și așteaptă să fie operată… Crezi că ea ar fi venit pentru tine?
– Nu, zise Adam zâmbind.
– Și mai și zâmbești când spui asta!
– Nu poți să te uiți un pic pe fișa ei? zise Adam.
– M-am uitat. E o operație simplă. Nu are nimic grav. Singurul lucru grav e că a vrut să te facă să vii aici.
Adam se încruntă și închise ochii.

***

Adam ieșise în stradă și se oprise un pic pe banca din fața blocului. Mai privi odată spre apartamentul Evei. „E la spital” spusese mătușa ei. „Poate nu o fi vrut să vorbească cu mine”, gândi Adam. Deodată sună telefonul. Adam privi ecranul și văzu că-l suna Eva. „Credeam că ești la spital”, zise Adam. „Crezi că de la spital nu e voie să suni?” zisese Eva. Adam simți ceva ca un curent electric care-i traversă pieptul. „Nu zici nimic?” zisese Eva după câteva momente de tăcere. „Unde ești?” întrebase Adam. „La spital. Și mi-ar fi făcut plăcere să vii să mă vizitezi. E și prietena ta Adriana aici. De fapt ea mi-a făcut internarea… Deci ce ai de gând?” Adam luase taxiul și la un sfert de oră după discuția de la telefon era la spital. Eva era în salon. Peste cămașa de noapte avea un capot de mătase. Ochi ei albaștrii îl priveau și Adam înghiți în sec.
– Îmi pare bine că ai venit, zise Eva zâmbind.
– Cred că ar suna aiurea să spun că și mie îmi pare bine, zise Adam.
Eva zâmbi din nou.
– Vroiam să te rog să vorbești tu cu Adriana.
– E grav? întrebase Adam.
– Aș fi mai liniștită dacă s-ar ocupa Adriana de mine. Dar mi-a zis că …
– Am să vorbesc eu cu ea, zise Adam și ieși din cameră.

***

Adam deschise ochii și o privi pe Adriana.
– Dacă aș fi eu …
– Adam, îl întrerupse Adriana, am o intervenție dificilă și nu am chef acum de subtilitățile tale. Lasă-mă și o să văd ce o să fac.
Adam se ridică. Ajuns în dreptul ușii, se întoarse spre Adriana și spuse:
– Mulțumesc.
Adriana îi zâmbi și spuse:
– Prostuțule!
Iar după ce Adam ieși pe ușă, ea oftă și zise ca pentru ea:
– Dar mai proastă sunt eu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s