Primăvara într-o țară străină

Adriana mergea încet prin parc. În stânga ei, Adam mergea la fel de gânditor. Mirosea a iarbă proaspăt tăiată. Adam zâmbi.
– Te-am văzut, spuse Adriana. De ce zâmbești?
– De ce nu aș zâmbi? spuse Adam continuând să zâmbească. Mergem împreună prin acest parc străin, miroase a iarbă proaspătă și a flori de tei …
-Încă puțin si ai să scrii o poezie, îl întrerupse Adriana…. Îmi pare bine că ne-am întâlnit, spuse ea deodată… Nu ai putea să mai rămâi încă o zi? …
Adam o privi fără să spună ceva. Ea se încrunta un pic apoi spuse:
– Nu știu ce e cu mine, spun prostii. Normal că nu poți să mai rămâi – ai biletul de avion.
– Aș putea să mai rămân, aș putea să mai stau, dar ce ar fi o zi în plus?zise Adam. Peste o săptămână nici nu ai mai simți diferența.
– Tu de mic erai așa de matur?
Adam se opri în fața ei, îi zâmbi și apoi o sărută. Adriana închise ochii și rămase cu ei închiși și când sărutul se termină. După un timp deschise ochii și-l privi serioasă în ochi pe Adam.
– Nu ai visat, spuse încet Adam
Pe buzele ei înflori zâmbetul lui.  Ea se prinse de brațul lui Adam și lăsă capul pe umărul lui.
– Totuși e o primăvară frumoasă, spuse ea încet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s