Citind email-ul

– Auzi! spuse deodată bărbatul nervos. Citind emailul! Pe vremuri nu stăteam să citim emailul, nu suna mobilul în tramvai, nu avem computer de deschis, iar singura dependenţă era cea de volan. Dacă aveai mașină și, slavă Domnului, nu aveau prea mulți.
Adam îl privea fără să spună nimic. Începuseră discuţia pe bancă în mod obişnuit: ce vreme frumoasă e afară, da, dar totuşi e cam frig pentru o zi de vară. Şi deodată Adam spuse: aseară, citind emailul… dar nu apucă să continue pentru că bărbatul izbucni: „Auzi! spuse deodată bărbatul nervos. Citind emailul! Pe vremuri nu stăteam să citim emailul, nu suna mobilul în tramvai, nu avem computer de deschis, iar singura dependenţă era cea de volan. Dacă aveai mașină și, slavă Domnului, nu aveau prea mulți”. Era ca și cum Adam ar fi apăsat pe un buton, ar fi dat un clic pe un mouse şi şoricelul l-ar fi muşcat pe bărbat de un deget şi de aceea bărbatul începu să lovească cu cuvinte peste computere, peste tehnica asta modernă, se revolta împotriva ăstora de stau toată ziua, citind emailul. Adam se simțea un pic jenat și nu știa ce reacție ar fi trebuit să aibă. Deodată bărbatul tăcu privind aleea din parc. Încetul cu încetul se liniştea. Tensiunea muşchilor feţei scădea încet încet, până când bărbatul ajunse chiar la un început de zâmbet.
– Ştii, zise el, şi eu am petrecut ieri toată ziua citind emailul. Se adunaseră multe, foarte multe emailuri aşa că mi-am spus să deschid computerul, emailul şi să-mi citesc mesajele.
Adam se liniştise şi el, vântul nu mai bătea, firele de iarbă stăteau drepte, parcă ascultând.
– Uitându-mă pe inbox, am văzut un email care avea chiar titlul ăsta: citind emailul. Asta mi-a stârnit curiozitatea, l-am deschis şi uite ce era scris, zise bărbatul scoţând o foaie din buzunar: Dacă stai acum citind emailul acesta înseamnă că eu sunt singură în parc. Înseamnă că ai uitat, m-ai uitat şi, cel mai trist mi se pare că ai putea să deschizi acest email mai târziu, atât de târziu când până şi tristeţea mea se va stinge. Acum un an, stăteam pe banca asta şi eu urma să plec. Ţi-am spus că mă voi întoarce peste un an şi tu ai spus că vei fi aici şi mă vei aştepta. Nu eşti. Îţi trimit acest email de pe mobil şi mai stau un timp sperând. Probabil că ai devenit un om important, lumea îți vorbeşte cu respect. Probabil că nu mai ai timp să stai citind emailul. De ce revin la această expresie? Pentru că stăteam citind emailul şi tu ai venit, mi-ai pus mâna pe umeri şi ai văzut ceea ce nu ar fi trebuit să vezi și poate de aceea nu mi-e dat să ne întâlnim acum. Iartă-mă.
– Pentru ce îşi cere scuze? întrebă Adam aproape fără să vrea.
– Asta mă enervează, spuse bărbatul. Nu ştiu ce am văzut atunci când stătea citind emailul. Să fi fost o poză, un cuvânt? Nu ştiu, nu mai ştiu.
Adam dădu înţelegător din cap. Vântul se porni din nou și o porni prin iarbă căutând răspunsul la întrebarea bărbatului. Iar iarba se pleca ușor ascunzând acest răspuns.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s