Ploaia(r)


De astăzi încep o nouă serie de postări. Voi relua anumite povestiri mai vechi dintr-un alt punct de vedere. Mare parte din povestirile cu Adam sunt din punctul lui de vedere. Voi încerca să prezint aceleași lucruri prin prisma personajelor cu care a interacționat Adam. Aceste reluări vor avea același titlu iar în parateză voi pune un r (ca mai sus). Iar la începutul povestirii am să pun și lunk-ul către povestirea inițială.

Astăzi am să reiau una din povestirile în care apare un personaj cu care ne-am întâlnit des zilele acestea: ploaia. Dar nu prin prisma lui am să povestesc. Link-ul către povestirea veche: Ploaia.

Mi se spune E. Porecla asta mi-a rămas din liceu când, această exclamație scurtă, ajunsese un tic verbal de care nu puteam scăpa. E, ce să-i faci, de multe ori trebuie să te obișnuiești și cu asta. În acea zi stăteam în birou cu Adam – o persoană colaterală cu care mă trezisem, la un moment dat, că aterizase în postura de coleg de birou. Nu schimbam prea multe cuvinte cu el, deși el încerca să facă conversație, să fie drăguț. Iar eu nu aveam inima să-i spun că nu e genul meu și că nu are rost să se mai chinuie. Simțeam monitorul cum mă privește, așa cum mă privea cu coada ochiului și Adam.  Deodată el zise:
– Știi, de fapt tu stai mai mult cu mine la servici, decât stai acasă cu familia.
– Se poate spune și așa, i-am spus eu poate un pic cam rece.
Adam a simțit tonul meu și a spus repede:
– Dacă te deranjez pot să tac.
Nu-l priveam. Când Adam a vorbit am oprit mâna ce pornise spre o tastatură. Stăteam cu mâna în aer, fără să mă hotărăsc ce să fac. Și dintr-o dată mi-am amintit de mutra șefului, de strigătele lui, de faptul că Marius își dăduse demisia și plecase, că poate ar fi trebuit și eu să fac asta, că poate m-am săturat de telefoanele care sună, de dosarele inutile care trebuie completate, de … Am lăsa mâna ușor pe tastatură de parcă aș fi vrut să mângâi tastele, așa cum aș fi vrut și eu o mângâiere. Adam mă privea ca un copil vinovat și de aceea i-am spus:
– Nu tu mă deranjezi… Poate că eu sunt de vină. De ce crezi că stau eu atâta timp aici?
M-am oprit pentru că mi-am dat seama că nu cu el vorbeam. Că această primă întrebare avea să aducă după ea multe alte întrebări la care nici nu vroiam să știu răspunsul. După o scurtă tăcere, i-am zâmbit lui Adam și i-am spus:
– Afară plouă și aș putea să mă plimb prin ploaie.
Mi-am aprins o țigare. Adam mă privea un pic mirat și mi-am dat seama că nu-i spusesem că fumez.
– Poate că ar trebui să plec totuși să mă plimb, i-am zis privindu-l prin fumul țigării… Nu m-am mai plimbat prin ploaie din facultate… Știi, să te plimbi prin ploaie, pentru mine înseamnă fără umbrelă… Nu zici nimic?
– Nu m­-ai întrebat ceva, a zis Adam un pic intimidat. Și vreau să văd unde ajungi.
– Deocamdată am ajuns cu părul ud prin ploaie, am spus zâmbind.
Am scuturat scrumul într-­un pahar de plastic.
– Tu nu fumezi? l-am întrebat.
– Sunt doar un fumător pasiv înrăit, zise Adam zâmbind.
I-am zâmbit și eu. Tensiunea dintre noi dispăruse. Poate din cauza ploii care reîncepuse și se auzea prin fereastra deschisă. Am strivit țigarea în pahar și i-am zis:
– Știi ceva? Cred că am să merg să mă plimb prin ploaie.
M-am ridicat repede și am ieșit pe ușă, poate și pentru că-mi era teamă că Adam ar fi putut spune că vine cu mine. Și nici măcar nu știu dacă aș fi vrut să vină cu mine, am gândit în timp ce mă îndreptam spre scări. M-am oprit. Ar trebui să-i mai spun ceva, am gândit. Dar ce să-i spun? mi-am zis întorcându-mă și apăsând clanța ușii. Ușa se deschise, Adam mă privea mirat și mi-a venit să râd. I-am spus:
– Crezi că m-­am țicnit?
– Vrei să cred asta? zise el zâmbind.
– Da.
– Bine. Te-­ai țicnit.
– Dacă întreabă de mine spune-­le că … nu le spune nimic. Sau spune­-le că nu mai știi nimic despre mine.
Apoi am ieșit repede pe ușă. Ajunsă în stradă știam că nu mă voi mai întoarce la acel birou, că nu-l voi mai vedea pe Adam… E, mare pierdere nu ar fi fost asta, mi-am mai zis și am pornit-o prin ploaie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s