Bunie

– Cred că lumea a înnebunit, zise Adam privind trotuarul ce se vedea prin vitrina cafenelei.
Adrian ridică ochii din meniu și-l privi zâmbind pe Adam. Apoi coborî ochii în meniu și întrebă:
– De ce crezi asta Adam?
– Hai să pornim de la definiția nebuniei. Ce este nebunia?
– Ceva care nu este bunia: ne-bunia.
– E o definiție bună, dar cu care nu am ce face. Așa că am să dau o altă definiție, zise Adam.
– O definiție nebună?
– Exact. Nebunia e ceva care nu e bun, ceva care face altceva decât ar trebui să facă. Dar cine stabilește asta? Cine ne spune ce trebuie să facem? Desigur ar fi simplu să spunem că trebuie să facem ceea ce fac majoritatea …
– Mă scuzați că intervin, spuse deodată un bărbat ce stătea la o altă masă, întorcându-se spre Adam. Normalul e dat de majoritate, dar ceea ce trebuie să facem e dat de niște norme care fac societatea să meargă.
– Unde să meargă? zise un pic nervos Adrian. De fapt problema a pornit de aici, de la ideea că personalizăm generalul. Cine e societatea?
– Cum cine? răspunse bărbatul la fel de iritat. Dumneata, eu, prietenul dumitale, Anca, noi toți.
– Anca? zise Adam mirat.
– Anca e prietena mea cu care sunt la masă, zise bărbatul.
Atunci Adam observă că la masă cu bărbatul mai era o femeie.
– Sărumâna, zise Adam.
– Bună ziua, zise Anca încet, chiar roșind un pic.
– Domnule, interveni Adrian, nu vezi că definiția dumitale e ciudată? Cum adică, eu să fiu același lucru cu Anca? Suntem toți patru diferiți și e vorba doar de noi, cum putem să reprezentăm cu toții același lucru?
Chelnerul tuși un pic. Adrian se întoarse brusc spre acesta și spuse pe un ton agresiv:
– Ce este?
– Nu mai avem Teachers. Doriți altceva?
– Adu orice fel de coniac, zise Adrian.
Chelnerul plecă, Adrian îl urmări cu privirea până ajunse la bar. Apoi se întoarse spre Adam și bărbatul care așteptau ca Adrian să-și continuie ideea.
– Da, zise Adrian deodată. Totul e un simbol. Pare nebunie, dar dincolo există un sens.
– Dincolo de ce? întrebă bărbatul.
– Chelnerul ăsta a pus întrebarea corectă: acum că nu mai avem profesori cu ce putem să-i înlocuim?
– Cu orice fel de coniac? zise bărbatul amuzat.
Adam văzu pe Adrian cum se încruntă, bărbatul care nu se prezentase privea amuzat, femeia jenată privea cu atenție farfuria din fața ei. În aer se simțea o tensiune pe care Adam nu și-o putea explica. Sau poate asta era definiția pe care o căuta?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s