Doi

Hans mă privea zâmbind. Zâmbetul lui ca și cum mi-ar fi spus: știu de ce te uiți la mine, îți înțeleg repulsia față de corpul meu diform. Zâmbetul lui ca o palmă peste obrazul meu, iar sub impactul acelei lovituri, privirea mea zbura spre altceva. Ca un zbor al pescărușului ce plutea deasupra piscinei. Apoi pescărușul ateriza pe o masă. Stătea acolo ca o barză într-un picior. Priveam cu atenție și vedeam că pescărușul avea un picior lovit. Stătea într-un picior, iar cu piciorul lovit atingea din când în când tăblia mesei de parcă ar fi vru să vadă dacă aceasta arde. Și probabil că-l ardea, pentru că, la cea mai mică atingere, pescărușul ridica repede piciorul lovit. După un timp pescărușul își luă zborul și în planarea lui lină deasupra apei nu se putea observa că are un picior lovit. Atunci mi-am întors privirea spre Hans și am văzut corpul lui masiv alunecând ușor pe apă. Mâinile i se mișcau încet ca niște aripi ale unui zbor de pescăruș. Hans traversă piscina și, ajuns la scara de metal se opri și se ridică în picioare atingând fundul bazinului. Privi în jurul lui de parcă m-ar fi căutat cu privirea. Când mă găsi îmi zâmbi din nou. I-am zâmbit și eu. Hans mă privi câteva clipe apoi, făcând pluta se întoarse la locul din care pornise. Acolo îl aștepta prietena lui (soția lui?) cu un prosop. M-am ridicat de pe șezlong și m-am dus către el.
– Bună ziua, i-am zis pentru că orice altceva mi s-ar fi părut ciudat să-i spun.
– Bună ziua, zise el privindu-mă zâmbind.
– Mă cheamă Adam, am zis.
Hans mă privea fără să spună nimic. Nu mai zâmbea. Aștepta să vadă ce urmează să spun. Eu tăceam privindu-l și nu știam ce să-i spun fiindu-mi teamă să nu-l jignesc. După un timp Hans îmi spuse fără să zâmbească:
– Acum că ai văzut și ce voce poate avea un om supraponderal poate că ai vrea să știi și câte kilograme am?
– Nu, nu! am zis jenat.
Aș fi vrut să găsesc ceva de spus, ceva care să liniștească această discuție care lua o întorsătură ce nu-mi convenea.

Adam închise ochii. După un timp deschise ochii și privi ceea ce scrisese. Nemulțumit, închise capacul laptop-ului. Puse laptop-ul pe măsuță și bău un pic din gintonic-ul în care gheața se topise. Pescărușul șchiop se oprise lângă masa lui și-l privea cu un ochi bănuitor, iar Hans continua să plutească pe apa limpede a piscinei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s