Plăcuțele de frână

Adam ajunse în stație. Cutreierase tot orașul căutând plăcuțe de frână pentru autoturismul lui vechi. Și când tocmai credea că nu va mai găsi, ajunsese în fața acelui magazin de piese auto. Adam intrase destul de neîncrezător și de aceea când vânzătorul îi spusese că au plăcuțe de frână cu codul scris pe bilețel, lui Adam i se părea că lumea se deschide, că toate problemele se vor rezolva. Nici nu costaseră atât de mult. Adam făcu un calcul rapid în minte și-și dădu seama că s-ar putea ca după ce va plăti mecanicul, să-i rămână și niște bani de benzină.

Lucrurile ar fi mers atât de bine dacă acolo în stația de autobuz Adam nu ar fi văzut-o pe Eva. Dintr-o dată, el se simți mai transpirat, mai murdar … Da, își dorise să o vadă, să se întâlnească cu ea. Dar nu acum. Eva era acolo în stație, la câțiva pași de el, elegantă și frumoasă. Nu avea cum să se ducă la ea să îi spună, bună, ce mai faci. Ultima oară se văzuseră cu vreo 9 ani în urmă. Eva venea de la munte, el venea din armată. De atunci își dorise să o mai întâlnească. Iar acum când această dorință i s-a împlinit, el era transpirat, cu mâinile murdare de la plăcuțele de frână și mai era și era nervos pe mecanicul care nu îi dăduse corect codul piesei. Degeaba încercase Adam să îi spună mecanicului că a luat piesa conform cu codul dictat. În cele din urmă Adam îl pusese pe mecanic să-i scrie pe bilet codul piesei. În timp ce îi scria pe bilet codul mecanicul îi spusese, „domnu Adam, păi dacă vă puneam plăcuța aia de frână veneam la spital să-mi plătiți”. Și acum, când în sfârșit rezolvase treaba cu plăcuța de frână, apăru Eva. Desigur ar fi putut fi și mai rău: Eva l-ar fi putut vedea și ar fi putut să vină spre el. L-ar fi măsurat din cap până în picioare, i-ar fi văzut și mâinile murdare.
Veni autobuzul. Deși Adam spera ca Eva să nu se suie în acel autobuz, o văzu cum urcă pe la ușa din mijloc. El se duse la ușa din  spate. În timp ce urca în autobuz, Adam se gândi: Totuși de ce mergea ea cu autobuzul? Nu avea o mașină? Sau nu putea lua un taxi? La urma-urmei nu era treaba lui, totul se încheiase între ei acum 10 ani. Ea se așezase pe un scaun și privea pe fereastră așa de parcă și-ar fi amintit ceva. Adam rămase lângă ușa din spate a autobuzului continuând s-o privească. Nu cred că am mai fi avut ce să vorbim își mai zise Adam coborând la a doua stație. Acolo îl aștepta mecanicul cu care, desigur, avea ce vorbi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s