C. șase

Marius pusese sertarul pe birou și începuse să caute prin hârtiile puse în diferite plicuri. Nu căuta ceva anume. Luă primul plic, îl deschise. Scoase o foaie de acolo și o privi. Zâmbi. Erau trei foi cu banii cheltuiți în timpul unei veri. Mama lui scrisese pe categorii toate cheltuielile din acea vară. Marius își aminti vara aceea, avea pe atunci doar șase ani. Grădina bunicului, verii cu care se juca toată ziua. Imaginile de atunci erau ca niște cioburi ale unei oglinzi în care se oglindiseră acele zile fericite. Atenția îi fu atrasă de ceva scris pe ultima foaie: Vacanță Marius – 100 lei. Marius se încruntă un pic. Nu ținea minte ca mama lui să-i fi dat bani în acea vacanță. I-o fi dat bani bunicii, se gândi Marius. Dar imediat după acest gând îi veni un altul. Acolo la bunici mergea cu sora lui. De ce oare nu apare și numele ei? Am văzut prea multe filme, își zise Marius zâmbind. Puse foile înapoi în plic și puse plicul lângă sertar. Reveni la foile din sertar și găsi o poezie.

Ea stătea pe scaun
în fața ta
și tu dormeai – nici nu visai
ca-ntr-o zi ea să revină –
deci tu dormeai
și ea ar fi vrut sa te trezească
din somnul tău frumos –
degetele ei întinse spre obrazul tău –
gestul rămâne în aer
ca un gând
ca un vis ce nu-l duci
până la capăt:
deschizi ochii – la o masă ești doar tu și
o ceașcă de cafea ce-ai vrea
să fie amară,
foarte amară

Marius își aminti când scrisese acea poezie: fusese la film cu Ana. Era un film cu Robert Redford și Barbra Streisand. După film o condusese pe Ana până acasă. Revenit acasă scrisese această poezie. Mai târziu a vrut să i-o arate și Anei(acum i-aș fi trimis-o pe facebook, gândi Marius), dar nu a mai găsit foaia și a crezut că s-a pierdut. Și uite că de fapt această foaie nu s-a pierdut. Marius zâmbi. Împături foaia și tocmai vroia să pună sertarul la loc, când văzu caseta. O luă dintre foi și recunoscu scrisul mamei lui pe casetă. Pe o parte scria Marius 2 și pe cealaltă Marius. „Probabil că o fi crezut că termină în 30 de minute”, gândi Marius. Apoi se duse în sufragerie unde știa că e casetofonul vechi al mamei. Puse caseta și auzi vocea mamei lui: „Înregistrez azi această casetă pentru ca Marius să știe după ce eu nu o să mai fiu, ce s-a întâmplat. Asta pentru că el nu știe multe lucruri sau le știe deformat. Deformat nu sună bine, știu. Să spun mai bine, întâmplări modificate.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s