C. șapte


Adam intră în clasă și elevii se ridicară în picioare spunând în cor: „Bună ziua”. Adam le făcu semn elevilor să se așeze. Era prima oră de dirigenție la clasa a 5-a. Adam îi privi pe micuți și încercă să-și imagineze cam cum vor arăta la sfârșitul clasei a opta. Dar nu reuși. Elevii îl priveau atenți parcă așteptând. Adam îi mai privi un pic apoi spuse privind spre un elev din rândul de mijloc:
– De ce ați venit la școală?
Dacă înainte să pună această întrebare se mai auzea un mic zumzet, acum după întrebarea pusă, se lăsă tăcerea peste clasă.
– Nu răspunde nimeni? zise Adam. Adică vreți să cred că nu știți de ce ați venit la școală?
O elevă din prima bancă ridică mâna. Adam îi făcu semn să răspundă:
– Noi venim la școală ca să învățăm, să luăm note bune și să ne pregătim pentru viață.
Adam o privi zâmbind.
– Cine ți-a spus asta?
– Doamna învățătoare, zise fata privindu-l cu un aer serios pe Adam.
– Și tu crezi asta? continuă Adam.
– Păi dacă a spus doamna…
– Tu crezi tot ce-ți spun cei din jurul tău? Dacă eu ți-aș spune că dincolo de ușă e o junglă m-ai crede?
Fata zâmbi și apoi spuse:
– Mi-aș da seama că e o glumă și aș râde.
– De ce ți-ai da seama că e o glumă? Pentru că e imposibil, nu?
Fata aprobă printr-o mișcare a capului.
– Altfel spus, ai auzit ce am spus, te-ai gândit, ai văzut dacă e adevărat sau nu. Apoi în urma gândurilor tale ai ajuns la o concluzie, la faptul că te mințeam. Pe când ceea ce ți-a spus doamna învățătoare nu ai mai trecut prin gândul tău, nu te-ai mai întrebat dacă e adevărat sau nu …
– Dar doamna nu ne putea minți, aproape strigă fata.
– Dar eu pot? De ce nu ar fi adevărat ceea ce spun?
– Eu am fost acolo și am văzut că nu e o junglă, spuse fata aproape indignată.
– Ai fost în pauză afară și ai văzut că ploua. Asta înseamnă că plouă și acum?
Fata rămase pe gânduri. Adam se îndreptă spre ușă.
– La matematică, după ce termini calculele e bine să faci verificarea, zise Adam. În viață când nu ești sigur de ceva e bine să verifici înainte de a ajunge la o concluzie. Așa că am să risc și am să deschid ușa, chiar dacă de dincolo ar putea să mă atace un tigru, zise Adam și atinse clanța ușii.
– Nuuuuu, strigară toți copii în cor.
Adam deschisese ușa, fata țipă. Pe hol trecea profesoara de română care, atunci când Adam deschise ușa, se opri.
– Ce s-a întâmplat Adam? zise ea.
– E o tigroaică, zise încet un elev, dar nu destul de încet ca Adam să nu-l audă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s