Cândva, într-un autobuz


Adam se uită la ceas. Era în întârziere. Nemulțumit privi autobuzul ce parcă se apropia prea încet. Când autobuzul ajunse în stație, deschise ușile. „Oricum am întârziat”, își spuse Adam și așteptă calm să coboare fata și băiatul. De fapt băiatul coborî primul și îi întinse mâna fetei. Adam privi mirat pentru că acest gest nu-l mai văzuse de multă vreme. Fata zâmbind, puse palma ușor peste palma băiatului așa de parcă ar fi vrut să apese pe un buton. Și probabil apăsase pe butonul pentru zâmbet, pentru că, la atingerea ei, băiatului zâmbi.
– Ce faci dom’le? Te urci în autobuz sau nu? auzi Adam în spatele lui.
Adam se urcă în autobuz, apoi se întoarse spre bătrânul care vorbise.
– Ce te uiți mă așa? zise agresiv bătrânul.
– Mă uit să văd cum arată mitocănia la vârsta dumitale, zise Adam nervos.
– Mă vezi că …, începu bătrânul să spună.
– Că ce?! aproape strigă Adam privind încruntat.
Bătrânul se duse în spatele autobuzului fără să mai privească înapoi. Adam se uită un pic după bătrân și apoi privi prin autobuz să vadă dacă găsește un loc liber. Găsi un loc lângă fereastră. Se așeză și privi la bărbatul din fața lui. Bărbatul se uită la Adam și după un timp zise:
– Nu trebuia să vă enervați. Vi se blochează energiile.
– Poftim? zise mirat Adam.
– Păi dacă sunteți nervos acumulați energii ce ar trebui să treacă prin noi. Sau dacă nu vreți să la spuneți energii, puteți să le spuneți gânduri. Gânduri negre ce ar trebui să treacă precum niște avioane deasupra noastră. Iar dacă ne enervăm, facem avioanele să aterizeze în sufletul nostru.
Adam zâmbi pentru că nu știa ce să spună. Știa că în autobuze pot fi tot felul de oameni ciudați pe care nu e bine să-i încurajezi. Privi pe fereastră șoseaua aglomerată. Era pentru prima oară cald în acea vară, aerul condiționat nu era pornit, iar ferestrele lăsau doar un aer cald să circule prin autobuz. Deodată auzi vocea bărbatului:
– Autobuzul acesta merge drept la Piața Iancului?
– Ajunge la Piața Iancului, dar de acolo o face la stânga.
– A, deci nu e bun. Trebuie să-l iau pe 634, nu?
– Da, zise Adam…. Știți, aveți dreptate cu energiile.
– Poftim? zise bărbatul contrariat.
– Ce ați spus mai înainte… cu energiile.
– Nu știu ce vreți să spuneți, zise bărbatul contrariat. Mai înainte v-am întrebat dacă autobuzul merge la Piața Iancului.
– Și mai înainte …, începu să spună Adam.
– Mai înainte v-ați certat cu domnul cu care v-ați urcat din aceeași stație.
Lumea în autobuz îl privea nemulțumită pe Adam, așa că el zise bărbatului:
– Mă scuzați.
Bărbatul nu spuse nimic. Se ridică și o porni spre ușă. Autobuzul opri în stație, ușile se deschiseră și bărbatul coborî. Adam privi la bărbatul rămas în stație și, când ușile s-au închis, văzu că bărbatul îi zâmbește. Sau poate doar i s-a părut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s