Înainte de start


Deobicei aceste momente apăreau atunci când se încheia o etapă. Când conștientizam că se încheie o etapă. Acum însă mă simt ca și cum etapa s-ar fi încheiat, dar eu continui cursa. Spectatorii au plecat din arenă, arbitrii și-au strâns lucrurile și au plecat, până și tabela pe care ar fi putut fi un scor, un clasament, s-a stins. Dar eu continui să alerg, neștiut, uitat de toți într-un concurs de care nu știe nimeni. De fapt și concursul s-a încheiat și sunt sigur că dacă ar fi putut și stadionul ar fi plecat. Mă bucur că încă e ziuă și pot alerga, dar în curând va veni noaptea și voi alerga prin întuneric. Și nu frica de întuneric ar fi cea care m-ar îngrozi, ci faptul că, nevăzând pista de alergare, aș putea ieși din stadion. Și mi-aș da seama de asta târziu, prea târziu, atunci când voi auzi porțile stadionului cum se vor închide în urma mea. Și atunci nu-mi va rămâne decât alternativa unei curse fără sfârșit. Asemeni evreului rătăcitor, voi fi pus să alerg până la sfârșit, chiar dacă nu voi ști unde e acel sfârșit. Voi continua să alerg căutând liniștea la care nu voi ajunge niciodată. Sau voi ajunge la acea liniște atunci când nu voi mai avea ce să fac cu ea.

Știind toate acestea, totuși, mă îndrept spre linia de start, fără să mă uit la ceilalți alergători, fără să mă uit la tribune, ne-privind în față. Trag aer în piept, golesc mintea de gânduri, golesc sufletul de amintiri și amintirile de emoții. Transparent, translucid de senzații aștept zgomotul ce va marca începutul cursei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s