Paharul


Din apartament se auzea muzica. Din când în când râsete sau voci își făceau loc printre acordurile melodiei. Adam ieșise pe balcon. Era transpirat și aerul rece al serii îi aduse răcoarea căutată. Adam pusese paharul de vin pe jos lângă scaunul pe care stătea. Privea fără nici un gând blocul de vis-a-vis.
– Ce faci aici? auzi deodată vocea ei.
– Beau și privesc, zise Adam fără să se întoarcă.
– Ești supărat?
– Crezi asta pentru că beau sau pentru că privesc? zise Adam întorcându-se spre ea.
Ea luă paharul de jos și-l duse la buze privindu-l în ochi pe Adam.
– Îmi faci și mie un pic de loc? zise ea arătând spre scaunul pe care stătea Adam.
Adam se ridică spunând:
– Scuze. Poți să stai.
– Nu! zise ea încruntându-se. Eu stau pe jumătate și ai și tu loc pe cealaltă jumătate. Vreau să stăm împreună pe acest scaun.
– Bine, zise Adam.
După ce Adam se așeză, ea se ridică și se așeză în brațele lui. Îl prinse după gât și-l sărută ușor pe obraz.
– Îmi pare rău, zise ea.
Adam zâmbi, poate avea un zâmbet amar, dar în întunericul de pe balcon nu se vedea zâmbetul lui.
– Vreau să nu spui nimic. Vreau să-ți beau tot vinul din pahar și apoi am să plec.
Atunci Adam observă că ea ținea în mână paharul lui. Ea bău vinul din pahar în înghițituri mici. După fiecare înghițitură se uita la Adam de parcă ar fi vrut să vadă dacă urmează să vorbească. Dar Adam tăcea, așa că ea ducea din nou paharul la gură. Când vinul din pahar se termină, ea se aplecă un pic și puse paharul jos. Apoi se întoarse spre Adam și-l privi în ochi:
– Nu mă întrebi de ce îmi pare rău? zise ea.
– Mi-ai spune?
– Nu, pentru că nu ai cum să înțelegi.
– Atunci nu te întreb, zise Adam.
Ea zâmbi sau cel puțin așa crezu Adam. Se ridică și, înainte să plece spuse:
– Ești un tip mișto.
Adam se ridicase și el de pe scaun. O privi cum intră și apoi cum închide ușa în urma ei. Apoi el se întoarse spre balcon. Privi cerul pe care apăruse luna. Deodată auzi cum ușa de la balcon se deschide din nou. „Poate a revenit”, își spuse Adam înainte să se întoarcă. Era Matei.
– Cine era bruneta aia? zise Matei.
– Habar n-am, zise Adam. N-o cunosc.
Matei se aplecă, luă paharul de jos și spuse:
– Dom’ne e bun paharul ăsta. Ia să pun niște vin în el, că cine știe.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s