Despre luptători

Chiar mă gândeam ce să scriu astăzi, când m-am trezit cu un potop de comentarii la unul din blogurile mele, blog în care „conspectez” diferite materiale, din diferite domenii pentru a avea acces mai târziu la aceste informații. Și pentru că se discută foarte mult despre reformele învățământului m-am gândit să parcurg o serie de materiale pe această temă.

Nu am făcut nici o promovare a acestui blog (și nu fac nici acum – ca dovadă nu pun link-ul aici), dar spre marea mea surpriză m-am trezit cu cineva care a început să comenteze (oarecum agresiv) ceea ce scrisesem. Am încercat să-i explic că nu reprezintă ideile mele, că sunt doar idei preluate din cărțile pe care le citesc. Mi-am permis chiar să-i explic că-i înțeleg frustrările, dar prin acel blog eu nu mă lupt cu nimeni.

Pentru a explica îndârjirea ei (nu e frumos să spun frustrare) am să redau un schimb de replici care m-a amuzat: i-am zis că, de exemplu dacă citesc despre al Doilea Război Mondial nu înseamnă că aș fi de acord cu acest război. Răspunsul pe care mi l-a dat a fost interesant (aș putea spune chiar „drăguț”): „Dacă în studiile dvs despre cel de-al Doilea Război Mondial scrieți doar din documentele provenite din dosarele naziștilor care scuză motivele pentru care au omorît milioane de oameni fără ca să le denunțați, înseamnă că sînteți de acord cu motivele lor.”

Poate am să mai continui să-i răspund, chiar și numai pentru a vedea și un alt punct de vedere al problemei pe care o studiez, dar … Ceea ce mă întristează în toată această discuție (un model al altor discuții pe care le-am mai purtat de-a lungul vremii) este îndârjirea, dorința interlocutorului de a avea dreptate, de a-și impune „dreptatea” celor din jur. Iar tristețea provine din rima cu cuvintele lui Stalin: „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”.

Societatea actuală suferă o divizare dramatică. Pe orice problemă se constituie 2 tabere care se confruntă, care, din dorința de a avea dreptate, folosesc orice mijloace pentru a-și impune punctul de vedere. Aceste tabere au păreri diferite pe aproape orice coordonată a problemei expuse. Spun aproape orice coordonată, pentru că există un punct în care sunt de acord: nu există neutralitate. Neagă dreptul oricui de a fi neutru într-o problemă. Neutralitatea (altfel-spus judecarea la rece a unei probleme) este negată, este refuzată. Și astfel cuvintele lui Stalin se transformă un pic: cine nu e cu ei, devine instrument al adversarilor.

Desigur apare întrebarea: de ce să eviți lupta? Răspunsul: nu lupta o evit, ci îndârjirea cu care se luptă. Pentru că știu de la bunicul meu: atunci când vrei să câșțigi cu orice preț, ar trebui să te gândești, în primul rând dacă poți plăti prețul.

p.s. cuvintele lui Stalin sunt o denaturare a unui citat din Biblie:

38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s