Pe cont propriu (din „Oglinda”)

lacrimaÎn holul întunecos mama o aşteptase să-i spună nota.
– Să vezi ce-o să-ţi facă taică-tu cînd o afla!
Mama trăgînd-o de mînă prin holurile vopsite în verde.
– N-ai învăţat şi ai luat doar cinci la examen! Mintea ta era la ăla, cum să-ţi stea ţie mintea la învăţat!?
Eva se uită în jos (atunci îşi zise pentru prima oară că o să ia totul pe cont propriu). În autobuz mama părea că se mai liniştise. Eva însă ştia că era doar ceva de moment. Ajunsă acasă furia mamei se dezlănţui:
– Ia te uită bărbate ce a făcut fata ta, căreia îi iei mereu apărarea! Uite unde a dus “înţelegerea” ta: a luat cinci la examen. Pentru asta ne-am chinuit noi s-o ţinem în facultate, ca ea să vină cu cinci la examen. S-o trecem la seral că la zi cu media ei cine ştie pe unde o să fie repartizată. Poate aşa, muncind ziua şi învăţînd seara o să-i vină şi ei mintea la cap, să nu se mai gîndească la bărbaţi. Că tu ai zis, las-o mititica, că aşa e la vîrsta asta. Şi poftim – ia cinci la examen!
Eva tocmai intrase în casă, se descălţă şi vru să se ducă la ea în cameră.
– Unde te duci, domnişoară? Vino aici să te vadă şi taică-tu care mereu îţi ia apărarea!
Fata intră în sufragerie. Mama se trînti în fotoliu privind pe fereastră. Tatăl, de dincolo de birou, se uita la ea. Pe birou, ochiul lichid de cafea o privea bănuitor dintr-o ceașcă. Deodată se auzi soneria. Mama se duse să deschidă:
– Intră vecină să ne vezi fata care a luat cinci la examen, zise mama.
– De fapt eu venisem să vă rog să-mi împrumutaţi maşina de tocat, spuse vecina puțin jenată.
“Maşina de tocat nervii”, gîndi Eva. “Consumi nervii sub formă de chifteluţe şi în chifteluţe cinci-ul meu. Mutra înţelegătoare a profesorului cînd a trecut nota în carnet. Să veniţi la mărire, mi-a zis. Am dat din cap: o să fac dintr-un cinci mic un cinci mare, mare cît vecina asta care face coşuleţe pentru sticlele de şampanie.” Şi-n timp ce-şi privea vecina, Eva îşi zise  din nou că o să ia viaţa pe cont propriu aşa cum luase nota la examen.
– Ştii ce ar trebui să fac vecină?
Mama continua să vorbească, şuvoi neîntrerupt, de neîntrerupt. Potop din care nimic n-o să scape,
– Ştii ce am să fac vecină,
vecina în mijlocul sufrageriei cu mîinile în poală şi privirea în jos, mama în fotoliu
– Ştii ce am să fac vecină, zise mama pentru a treia oară, am s-o scot de la facultate şi am s-o trimit la dumneata în secţie, la şampanie, să muncească.
Deodată ceva izbucni, nici un coşuleţ din lume, nici chiar cele făcute de vecina grasă, nu ar fi putut să ţină dopul: tatăl se ridică de la masă, din trei paşi era lîngă fată şi îi dădu două palme. Pe obrajii fetei s-au prelins două lacrimi. Vecina tresări. Eva ieşi repede din cameră. Atunci mama zise:
– Hai vecină să-ţi dau maşina de tocat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s