Andrei

Adam intră în clasă. Puse catalogul pe catedră și privi spre elevi. Unii îl priveau, alții vorbeau între ei.
– Ce ghinion pe mine, zise deodată Adam.
În clasă se făcu liniște. Ca și cum nu ar fi observat asta, Adam se așeză pe scaun. Împinse ușor catalogul cu mâna stângă. Apoi privi spre elevi:
– Puteam să fiu un tip simpatic, dar am ales să predau matematică. Nu-i așa măi Andrei? zise Adam privind un elev din prima bancă.
Andrei mormăi ceva privindu-și încruntat mâinile.
– Ce e cu tine? zise Adam zâmbind. Mă așteptam la o replică mai bună din partea ta.
– Andra i-a dat două palme și a zis că nu mai vrea să-l vadă, zise repede o colegă.
– Taci mă din gură! aproape strigă Andrei.
Adam se ridică de la catedră și se apropie de Andrei.
– Mă uit la tine și-mi dau seama că ar trebui să fii mulțumit, zise Adam.
– Vă bateți joc de mine, zise aproape mormăind Andrei.
– Nu, nu, zise Adam. Uite: dacă-ți dau un trei la mate – îți pasă?
– Îmi pasă pe naiba, zise Andrei.
În clasă se făcu liniște. Adam era în fața băncii lui Andrei.
– Dacă chem părinții la școală …
– Parcă de părinți îmi arde mie acum, îl întrerupse Andrei.
– Dacă-ți spun că-ți scad nota la purtare…
– Lăsați-mă în pace, zise Andrei fără să-l privească pe Adam.
– Nu mai te gândești la Bac, la facultate?…
– Nu-mi pasă de … e, ce rost are că oricum nu înțelegeți.
– Vedeți, zise Adam privind spre clasă. Din două palme, colegul vostru a atins transcendentul. Unii se duc în Himalaia, alții țin post și nu se pot desprinde atât de ușor de această lume. Colegul vostru deja e dincolo de imanentul acestei lumi, grijile acestei lumi sunt atât de departe de el …
– Vezi mă? zise Oana privind spre colegul de bancă. Când o să-ți mai dau palme să-mi mulțumești.
Toți, mai puțin Andrei, râseră.
– E și acum, haideți să-l lăsăm pe Andrei în lumea lui și să vedem câte ceva despre integralele definite, zise Adam mergând spre tablă.
În clasă se auzi un oftat prelung acompaniat de un murmur nemulțumit.

***

Ora următoare Adam intră în clasă, puse catalogul pe catedră și privi spre clasă.
– Unde e Andrei?
– S-a împăcat cu Andra și au plecat în imanent, zise Oana zâmbindu-i lui Adam.

 

Anunțuri

Un gând despre „Andrei

  1. Pingback: Cancelaria | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s