Cancelaria


cancelariaAdam intră în cancelarie zâmbind. Se gândea la Andrei și, deși acesta plecase de la a doua oră, lui Adam îi părea bine că se împăcase cu Andra. Deschise ușa de la dulapul cu cataloage. Adam mai privi odată coperta de la catalogul lui, apoi puse catalogul în locașul lui. Deobicei colegii lui lăsau cataloagele pe masă și de aceea Adam reveni la masa din mijlocul cancelariei să caute catalogul clasei la care urma să meargă. Privind cataloagele de pe masă avu senzația că se află într-o gară: colegii vorbeau , pe geamul deschis se auzeau zgomotele străzii, pe ușă intrau și ieșeau profesori sau elevi. „Numai că aici eu sunt trenul și călătorii mă așteaptă în clasă”, își zise Adam găsindu-și catalogul.
– Vreau să vorbesc ceva cu tine, auzi deodată Adam o voce în spatele lui.
Se întoarse și o văzu pe Silvia, profesoara de chimie. În tinerețea ei, care plecase demult, fusese o femeie frumoasă și probabil mulți bărbați oftaseră după ea. Nevoia de a fi admirată probabil că o făcea să aibă un aer matern, aer care-l cam irita pe Adam.
– Acum? zise Adam privindu-și ceasul.
– Da, spuse Silvia severă.
Amintindu-și de profesoara lui de chimie din liceu, Adam simți o ceva ca o ușoară arsură în dreptul urechilor.
– Să știi că nu e normal ca la ora de matematică să faci altceva decât matematică, zise ea privindu-l severă.
Adam se încruntă. Și-o închipui pe Silvia ascultând „turnătoarea” clasei. Iar acum desigur vroia „să pună lucrurile la punct”. Apoi o privi câteva clipe în ochi pe profesoară. Pentru că știa că asta avea s-o enerveze, Adam zâmbi.
– Dar tonul dumneavoastră e normal? zise Adam.
– La câtă experiență am eu, tinere …, începu ea să spună.
– La câtă experiență aveți, ar trebui să știți că, în cazul meu, venind de pe o poziție de forță nu veți reuși, decât să mă enervați.
– Și ce crezi că mi-e frică de tine?! strigă profesoara.
În cancelarie se făcu liniște. Ceilalți profesori întoarseră capul spre ei.
– Aici e diferența doamnă. Educația dumneavoastră se bazează pe dominare și frică. Pentru mine învățământul se bazează pe altceva.
– Pe ce altceva se bazează? zise ea având o privire ce se vroia ironică.
– E trist că la experiența dumneavoastră nu cunoașteți alte metode și că ar trebui să vi le spun eu. Acum mă scuzați: s-a sunat și trebuie să plec la oră.
Adam ieși din cancelarie încruntat, tremurând un pic. Închise ușa în urma lui, trase aer în piept și expiră că și cum ar fi oftat.
– Vă simțiți bine? întrebă elevul de servici privindu-l îngrijorat pe Adam.
Adam privi spre elev câteva clipe fără să spună ceva. Apoi, zâmbind, zise elevului:
– Acum mă simt bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s