Depresi(un)e

Ce să fac când vine seara și mă simt obosit ca și când aș fi parcurs o mie de km? O mie e un număr foarte mare uneori, deși alteori, tocmai când mă bucuram că am prins prima mie, apare cineva, de undeva care-mi spune că si el s-a simțit la fel la prima mie, „dar să vezi cum e la cinci mii” va spune el, nu neapărat pentru că ar vrea să știu cum e atunci când ai atins cele cinci mii, ci pur și simplu vrea doar să se înalțe mai sus ca mine. Iar eu privesc în sus și-mi dai seama că am devenit un jos, atât de jos încât nici ceea ce mi se părea foarte jos mi se pare acum ca un egal. Și așa cum dincolo de o nivelare e o denivelare, dincolo de presiunea ce s-a pus pe mintea mea, este o depresi(un)e. Căci depresia apare atunci când nu mai suport presiunea și pentru că nu mai suport ajung să o ignori și atunci și ea mă ignoră pe mine și mie începe să-mi pară rău că sunt ignorat de presiune. Și stau acolo în depresie ca într-o vale între două dealuri, două culmi pe care am fost cândva sau cel puțin mi-am dorit să fiu cândva.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s