Maria (fragment Oglinda)

Astăzi pun un fragment din schița „Maria” ce a apărut în volumul „Oglinda”.

Ajuns acasă mama mi-a zis că Maria m-a căutat aproape în fiecare zi. Am sunat-o şi ne-am întîlnit în parc.
– Uite stau aici pe bancă cu tine, i-am zis la un moment dat, şi mă gîndesc: stau pe o bancă, lîngă mine e Maria, mîine plec în armată şi nu voi mai fi liber.
– Dar armata o să se termine şi vom mai sta pe această bancă.
– Cînd mă voi întoarce poate nici nu va mai fi această bancă. Poate că nici eu nu voi mai fi la fel.
– Poate ar fi mai bine să fii un pic mai nesimţit.
M-am uitat la ea şi m-am gîndit că ar fi bine dacă aş săruta-o, dar pentru că gîndisem nu am făcut-o. După un timp ea mă luă de braţ şi mă rugă să ne mai plimbăm un pic. Nu ştiu, nu pot înţelege sistemul în care gîndim, dar cînd ne-am ridicat de pe bancă mi-am amintit discuţia cu Pavel, nu, Maria e mai bună, adică s-ar fi putut ca el să fi gustat din amîndouă, ca un copil ce începe două mere pentru că amîndouă sînt pe masă. Muşcă dintr-un măr, muşcă apoi din celălalt, mărul-Maria e mai bun, după care aruncă mărul-Eva. Iar în şanţ probabil eram eu care întind mîna spre măr, dar mărul spune: nu mă atinge, nu mă atinge. Cu dosul palmei că doare mai mult, sînt unii oameni care vorbesc din proprie experienţă şi eu îmi dau seama prea tîrziu.
– Iar eşti îngîndurat, mi-a zis Maria. Te gîndeşti la armată?
– Vreau să te întreb ceva.
– Dacă e o prostie, renunţă.
– Te-ai culcat cu Pavel?
Maria făcu ochii mari şi am crezut că să-mi dea o palmă.
– Ţi-am zis că era mai bine să taci.
– Spune-mi ai făcut-o sau nu?
– Da, am făcut-o, aproape că strigă ea. M-am culcat cu toţi: şi cu bărbatul de la chioşc şi cu şoferul de la autobuzul care opreşte în staţie plus toată fanfara care cîntă joia şi duminica în parc! Eu sînt de fapt o paraşută, nu ştiai? Dar cred că eşti de acord că am o calitate: ies în oraş cu băieţi care pleacă a doua zi în armată.
Lumea din parc se uita la noi. Bărbatul de la chioşc chiar o privea concentrat. Nervoasă, Maria se-ndepărta. Atunci pentru prima oară mi s-a părut că are picioare frumoase.
Primul şi-a revenit bărbatul de la chioşc:
– Du-te mă după ea! mi-a strigat el.
– N-are rost, i-am zis.
– Du-te mă după ea că-i trece. Nu fii fraier! insistă el.
– Nu-i trece.
– Hai că eşti prost! zise bărbatul dezamăgit.
Am plecat încet spre casă. Nici nu am intrat bine pe uşă că a sunat telefonul.
– Te-am sunat să-mi ceri scuze, mi-a zis ea fără nici o introducere.
– Scuză-mă.
– Spune-mi şi mie cum ţi-a venit ideea stupidă cu întrebarea?
– Am fost cu Pavel pe munte şi mi-a zis că eşti bună.
– Sunteţi stupizi. Ne vedem mîine la 8 pe peronul 8. Pa!
A doua zi a venit la mine, m-a sărutat pe obraz şi mi-a zis:
– Să lămurim lucrurile: ce importanţă are ce am făcut înainte? Eram doar nişte cunoştiinţe atunci.
– Şi acum ai vrea ceva mai mult?
– Poate. Încă nu ştiu.
– Ştii aş vrea să fim legaţi prin ceva, i-am zis legîndu-i de mînecă un lacăt mic.
– Asta da centură de castitate. Oricum să ştii că am să-l ţin acolo pînă ai să revii din armată.
– Nu ştiu cum am să pot suporta zilele pînă la prima permisie.
– Nu cred că o să fie greu. Am auzit că vă pune bromură în ceai.
Trenul venise, dar nu ne ridicasem de pe bancă.
– O să vii să mă vezi? am întrebat-o.
– Nu ştiu.
– Deci n-o să vii?
– Nu ştiu.
– Spune-mi ceva sigur.
– Tu mă iubeşti.
– Asta e o întrebare?
– Nu, asta e ceva sigur, mi-a zis ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s