Costas (II)

continuare din postarea anterioară

canapeaua– Deci spui că ai impresia că numele tău nu e Costas?
– Nu e vorba de o impresie, ci de o certitudine, zise Adam (căruia de acum încolo o să-i spunem totuși Costas)
– Interesant, spuse psihologul.
– Oricum nu are nici o importanță cum mi se spune, zise Costas nervos.
– Aș vrea totuși să discutăm despre Adam. Mi se pare interesantă alegerea.
– Uite care e treaba: Alegerea a fost a lui mama când m-am născut. Îmi este destul de ciudat să accept ideea că sunt într-un univers paralel, în care am alt nume și o altă viață.
– Adam, primul bărbat, zise psihologul visător. Nu-i așa că era și o Eva?
Costas tresări.
– Deci era și o Eva. Iubirea primordială, vinovată pentru care ați fost izgoniți din Rai.
– Eva a rămas acolo, zise Costas.
– Deci ai sacrificat iubirea Evei pentru a rămâne în Paradis. Interesant joc de cuvinte, spuse psihologul zâmbind.
– Ce vrei să spui?
– Complexul rezidențial Paradis. Moștenirea de la unchiul tău.
– Dețin un complex? întrebă Costas.
– Îți plac jocurile de cuvinte, zise psihologul. Complexe avem cu toții. Complex, frustrare. Cuvinte care ascund lucruri pe care nu le putem accepta altfel… Ca să fiu sincer, am impresia că vrei să faci mișto de mine, zise psihologul privindu-l în ochi pe Costas.
Costas însă nu se uita la psiholog, ci privea gânditor pe fereastră.
– Oricum nu are importanță, continuă psihologul. Tu plătești, eu suport. Iar dacă vrei o explicație pentru Anda …
– Anda? Cine e Anda? întrebă Costas.
– Cea pe care ai lăsat-o să te aștepte în fața teatrului.
– Nu înțelegi că nu …
– Omule. Suntem prieteni, mă plătești pentru ședința asta și astea sunt două motive foarte bune pentru a te ajuta. O amnezie produsă de stres îți convine?
– Sincer nu știu ce se întâmplă. Până acum eram sigur că sunt Adam, că am cunoscut-o pe Eva.
– Poate că ar trebui să accepți că te cheamă Costas și că Eva a ta e Anda.
Psihologul se ridică de pe scaun și veni lângă Costas. Îi puse mâna pe umăr. Costas îl privi.
– Hai, zise psihologul. S-a întâmplat odată să nu mai ai chef de Anda, deși pare ciudat asta.
Costas se ridică.
– Știi că te așteaptă afară, nu? zise psihologul.
Costas dădu din cap, dar nu se poate spune dacă asta era un da sau nu. Psihologul rămase privind ușa după ce Costas ieșise. Apoi oftă și zise ca pentru el:
– Într-adevâr, Adam o iubea pe Eva sună mai bine decât Costas și Anda.

Anunțuri

Un gând despre „Costas (II)

  1. Pingback: Duplicatul | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s