Duplicatul

partea 1
partea 2

certificat-de-nastere– Te rog încetează, zise Costas.
– Ce să încetez? spuse Anda mirată.
– Te comporți cu mine ca și cum aș fi bolnav.
– Nu mă port ca și cum. Tu chiar ai trecut printr-un moment greu. Psihologul, prietenul tău, mi-a zis de boala ta. Sau minte? zise Anda zâmbind.
– Bine. Spune-i boală. Dar hai să facem un exercițiu.
– Nu am exersat destul aseară? zise Anda.
– Poți și tu pentru o perioadă să nu te mai gândești la prostii? zise Costas nervos.
– Dacă mă gândesc e vina ta… Bine, nu mai fi bosumflat. Spune-mi de exercițiu.
– Poate că nu are rost, zise Costas.
– Hai nu te răsfăța, zise Anda. Știu că vrei să-mi spui de exercițiul ăla al tău, dar nu am de gând să te rog.
Costas nu spuse nimic. Mergea privind trotuarul de parcă ar fi căutat ceva pe jos. Anda se prinse de brațul lui așteptând tăcută.
– Se întâmplă ceva ciudat, zise după un timp Costas. Eram cu tine în cameră, apoi după un timp eram la psiholog. Nu-mi pot aminti ce a fost între aceste două momente… Nici măcar nu știu cum îl cheamă pe psiholog deși spui că e prietenul meu…
– Matei. Pe psiholog îl cheamă Matei, zise Anda gânditoare.
– Apoi sunt deodată cu tine aici pe stradă. Când ne-am întâlnit? Unde mergem? De ce nu ești supărată că nu am ajuns la teatru? Vezi sunt tot felul de întrebări la care nu am răspuns.
– De ce ai nevoie de răspunsuri? Ce să faci cu ele? zise Anda aproape în șoaptă.
– Spune-mi dacă tu îți amintești, dacă poți să-mi spui ce s-a întâmplat de când ai plecat din apartament?
– Nu, nu pot să-ți spun. Sunt multe lucruri care nu pot să ți le spun și nu pentru că nu aș vrea, ci pentru că nu le știu nici eu. Dar spre diferență de tine, încerc să mă bucur de fiecare moment.
– Adică vrei să spui că …
– Crezi că totul se poate pune în cuvinte?
Costas se opri și o privi cu atenție pe Anda. Anda se desprinsese de brațul lui și il privea și ea tristă. După un timp ea spuse:
– Scuză-mă un pic. Vin imediat.
Până să apuce Costas să spună ceva, Anda intră într-o clădire apropiată. Costas stătu câteva clipe așteptând ca ea să revină. Simțea că-l dor picioarele așa că se așeză pe o bancă. Auzind claxonul unei mașini, Costas întoarse capul repede. Un pieton trecuse grăbit strada, șoferul scosese capul pe fereastră și-l înjură pe pieton. Apoi porni în viteză. Atunci pietonul strigă și el ceva.
– Gata. Am rezolvat, auzi deodată Costas (care începea dă redevină Adam).
– Ce ai rezolvat? zise Adam privind-o mirat pe Anda.
– Duplicatul. Duplicatul după certificatul tău de naștere.
Apoi ea-l sărută ușor pe obraz, după care îi spuse:
– Ai grijă de tine și nu mai plastifia acte.
Adam rămase mirat pe trotuar în timp ce ideea de Costas se ghemuise într-unul din buzunarele Andei. Anda se îndepărta încet și deși Adam ar fi vrut, ea nu se întoarse.

Anunțuri

Un gând despre „Duplicatul

  1. Pingback: Încă o discuție cu Adam | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s