Dimineață

Și nu știu dacă s-a schimbat ceva. Nu știu nici măcar dacă eu m-am schimbat. Dacă nu cumva am făcut un schimb, m-am dat pe mine și m-am înlocuit cu un altul. Și acum, fiind acel altul, tot ce mi se întâmplă mi se pare normal, ”normalul lui altu’ ”. Uneori seara îmi mai amintesc, dar nu sunt sigur pe această amintire, că parcă eram altfel, eram un alt eu, care acum cine știe în cine mai trăiește. Merg pe stradă și am impresia că mă întâlnesc cu cel care-mi trăiește fosta viață, fostele griji, fostele îngrijorări. Aș vrea să am curajul să-l opresc pe acel cineva și să-l întreb, cum e să-mi trăiești grijile, să-mi trăiești îngrijorările acestea. Să pun aceste întrebări așa cum cineva care m-a cunoscut ar întreba-o pe sora mea, ce mai face fratele tău, iar ea ar zâmbi și ar spune gânditoare, ”știi tu… e la fel”. Dar nu am soră și de aceea nimeni nu ar avea cum s-o întrebe ce mai fac, poate de aceea nu mai fac neapărat ceva. Continui să trăiesc, să am impresia că sunt un altul, să încerc să mă regăsesc în persoanele cu care mă întâlnesc. Deși știu că m-am ascuns altundeva unde nu mă pot găsi, regăsi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s