picături de jurnal (II)


* În metrou am văzut un cerșetor. Era înalt, avea pe el niște haine ce deveniseră gri, barba și părul erau neîngrijite. Trecea repede prin metrou cu mâna întinsă zicând:
– Miluiți-mă cu 15 lei
Nimeni nu i-a dat nimic, nimeni nu l-a băgat în seamă, așa de parcă cerșetorul ar fi umblat printr-o sală cu manechine de lemn. O întrebare îmi veni în minte: De ce cerșetorul cere 15 lei și 10 sau 20 de lei? Mai ales că există monezi de 10 și 20.

* Așa cum ai un vis urât și ți se pare că te-ai trezit, dar de fapt ai ajuns în alt vis. Când începi să visezi, ajungi direct în vis. Și la fel ar trebui să fie când te trezești. Uneori se întâmplă altfel: zici că te-ai trezit, ai conștiința că te-ai trezit, totul pare normal, până ajungi să vezi un amănunt care nu e normal. Și atunci realizezi că încă visezi și te trezești.

Visele respectă regula jocului pe care o aplică copiii: nu-l tratează ca pe un joc. De exemplu copiii nu se joacă „de-a indienii”, în acel moment ei chiar cred că sunt indieni și încearcă să gândească și să acționeze ca indienii (așa cum cred ei că ar acționa indienii).

* Visele rămân în noi. De acest lucru mi-am dat seama atunci când, recitind în jurnal descrierea unor vise, îmi vin în minte imagini, uneori chiar senzații din acel vis.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s