Seara aceea

Nu mă regăsesc. De fapt nici măcar nu m-am găsit prima oară, așa că nu știu de ce m-aș aștepta ca acum să mă re-găsesc. Nu știu când m-am pierdut. Eram cu mine și dintr-o dată mi-am dat seama că sunt singur, că nu mai sunt sigur pe fiecare pas pe care-l făceam. Și, ca deobicei în aceste momente, mă uitam în urmă, „melancolizam” acest în urmă, îl idealizam până în punctul în care începeam să mă întreb dacă eu am trăit acele vremuri sau altcineva care a luat numele meu le-a trăit. Desigur că întrebarea care-mi venea pe buze a fost: De ce oare nu a rămas să trăiască în continuare în locul meu? De ce s-a pierdut de mine? De ce m-am pierdut de el? Și în final, așteptând să văd pe fereastră pescăruși zburând, mă întreb, de ce am crescut, de m-am „adultizat”? Iar răspunsul ar putea veni de la pescărușul care nu mai zboară în fața ferestrei mele: De ce să nu se fi întâmplat acestea? Iar eu închid fereastra, aprind lumina, deschid computerul și aștept ca pe monitor să apară …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s