Darul lui S. Bellow


Aseară am terminat de citit Darul lui Humboldt al lui Saul Bellow. Astfel am descoperit de ce am ajuns la anumite lecturi, de ce am căutat anumiți autori. De exemplu, în Franța, în acel mic oraș din Gasconia, într-o zi, am împrumutat de la bibliotecă Memoriile lui Jung. Uitasem de ce fusesem atras de Jung, ce mă determinase să împrumut de la bilbiotecă acea carte. Cartea lui Jung mă prinsese de la prima pagină de la primul rând: „ma vie est une histoire de l’auto-réalisation de l’inconscient„. M-am așezat pe un scaun la o masă la bibliotecă și am recitit aceste cuvinte . Apoi am rămas cu ochii pe acest rând așa cum aș fi stat în dreptul ușii, dacă, deschizând ușa de la apartament aș fi văzut în locul străzii o grădină plină de flori.
– Puteți împrumuta cartea, am auzit deodată vocea bibliotecarei.
– Pot s-o iau acasă? i-am zis cu gândul aiurea.
– Da, desigur, dar s-o aduceți peste 2 săptămâni, mi-a zis ea zâmbind.
Recitind cartea lui Saul Bellow („Darul lui Humboldt”) mi-am dat seama că acolo am găsit pentru prima oară referiri la o serie de oameni despre care nu știam nimic: Jung, Steiner, Meister Eckhart …. Dincolo de aceste uși deschise direct, la ultima recitire a cărții, am descoperit și anumite idei care mai târziu au ieșit din mine, au format acel ceva (despre care nici acum nu pot spune dacă e bine sau rău) ce a devenit un mod de gândire (era să spun propriu 🙂 ). Și, normal, am să dau un exemplu:

Prin vibrațiile și ecourile a ceea ce am gândit și simțit și vorbit peste zi, comunicăm în somn cu ființele ierarhiei. Dar în ziua de azi, cum faptele noastre nu-s decât maimuțăreli, iar preocupările noastre sunt atât de josnic, limbajul s-a degradat, cuvintele sunt boante și deteriorate, și rostim lucruri atât de stupide și nesărate, incât ființele superioare nu aud decât bolboroseli și mârâieli și reclame TV – la nivelul meschin al lucrurilor. Ceea ce nu le spune nimic. Ce le-ar putea plăcea acestor ființe superioare din vulgaritatea noastră, văduvită de gândire înaltă și de poezie? Ca rezultat, nu putem auzi în somn altceva decât pârâielile materiei, zgomote fâșâite și gâlgâite, foșnetul plantelor și bâzâitul aerului condiționat.” (pag.289)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s