Diminețile autobuzului


Diminețile când Adam o pornea spre facultate, cerul era încă somnoros (mai mult noros decât somn), oamenii erau îngândurați, duși de gânduri așa cum autobuzul il ducea pe Adam și Adam prefera să nu se gândească unde va ajunge acel autobuz. Deși era dimineață lumina era încă aprinsă în autobuz, dar de fapt era un semiîntuneric prin care cu greu se deslușeau fețele oamenilor. Adam mergea deja de un an pe acest traseu, ajunsese să cunoască pe cei care erau în autobuz cu el. I se părea un lucru atât de ciudat faptul că, deși pleca la diferite ore, mereu în autobuz apărea cel puțin unui din cei pe care îi cunoștea. Era de fapt cam mult spus îi cunoștea. Adam le știa privirea, gesturile, modul de a-și aranja părul, modul de a-și aranja geanta pe umăr. Era o femeie care deobicei avea părul lung, revărsat peste umeri, o privire un pic tristă. Adam știa că și ea il remarcase, ea se uitase de câteva ori spre Adam așa de parcă ar fi vrut să se asigure că era tot acolo, pe scaunul din spatele autobuzului. Într-o dimineață ea apăru și Adam o privi surprins: ea se tunsese, avea un aer mai vesel. Ea îi surprinse privirea și îi zâmbi. Adam o privi mirat, ea-și duse mâna la păr de parcă l-ar fi întrebat dacă îi place, Adam încuviință din cap, ea zâmbi satisfăcută apoi își întoarse privirea spre fereastră.

– Și nu ai intrat în vorbă cu ea? îl întrebase Matei.
– De ce?
– Păi din ce spui …
– Matei, viața nu este doar un prilej de a agăța femei, de  a te implica în tot felul de relații. De multe ori am impresia că ești ca un copil care ar gusta din toate prăjiturile dintr-o cofetărie fără să se gândească la consecințe.
– Asta e o altă modalitate de a spune că strugurii sunt amari?
Adam zâmbi.
– Nu. Asta e o altă modalitate de a spune că nu trebuie să guști pentru a te putea bucura de un lucru. Că uneori un zâmbet poate fi mai mult decât …
– Deci e mai grav decât strugurii amari, zise Matei.

Adam, acolo în autobuz rămăsese cu un zâmbet pe față privind acea femeie, amintindu-și de discuția cu Matei. Autobuzul opri în stație, femeia se duse spre ușă și, înainte să coboare, se întoarse spre Adam și îi spuse:
– La revedere.
– Pe mâine, spuse Adam aproape fără să vrea.
Femeia care tocmai coborâse, se întoarse spre Adam și-l privi zâmbind în timp ce ușile autobuzului se închideau.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s