La început de Sărbători

sfnicolaeO întâmplare povestită este ca o piatră aruncată în apa sufletului celui care ascultă povestea. Ea atinge apa și creează unde concentrice, valuri mici, iar piatra coboară în adâncul sufletului fără a mai fi știută de cineva. Căci povestea nu face decât să trezească în noi alte momente, când alte povești, alte întâmplări ne-au tulburat sufletul. Iar din fiecare poveste rămâne doar ceea ce a rezonat mai bine cu sufletul nostru. De la o vreme însă aceste unde sunt bruiate de un vânt al marketingului (o formă fardată a lăcomiei). Modul de vine scop și scopul începe să fie uitat. Gestul Sfântului ce se sărbătorește azi, a fost un gest care era menit să arate că ajutând pe cei din jurul nostru, îi putem ajuta să-și păstreze curățenia sufletului. Că ajutorul cel mai bun este cel neștiut (neștiut chiar și de cei pe care îi ajuți). Că inflația de gesturi frumoase și televizate duce la o criză din care fiecare iese cum poate. Poate că ar trebui să ne propunem să ajutăm pe cineva atunci când nu se sărbătorește ceva, când e o zi ca oarecare alta, așa cum a făcut și Sf. Nicolae. Pentru că ar trebui să înțelegem că atunci când ajutăm pe cineva, în primul rând ne ajutăm pe noi, ajutăm sufletul nostru să se desprindă de lucrurile materiale. Iar dacă, și pentru câteva minute, putem să dăm ceva fără să ne pară rău că am dat, atunci (ne-)am făcut cel mai frumos cadou.

Sărbători Fericite cu liniște și pace în suflet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s