Alz (XXIII)


Nu puteai şi tu să fii și tu ca toată lumea, mi-a zis ea mai târziu, dar nu era supărată. Ştia cum sunt, ştia că alături de mine nu avea cum să fie sigură de ceva. Mă accepta aşa cum eram.
– Vroiam doar să mă sfătuiesc cu tine, i-am zis odată.
– Spune iubire.
– Dacă mă iei aşa atunci nu mai pot să spun nimic.
– Ascult domnule profesor, zise ea prefăcut serioasă
– Nu-ţi pare rău că nu te-ai căsătorit cu mine?
– Doar când pui astfel de întrebări. De ce te macini mereu? De ce ţi-e teamă să fii fericit? Mulţumeşte-te cu ce ai. (pentru a citi continuarea dați un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s