Unde te duci?

În urechi îi răsuna întrebarea. Întrebarea îi intrase prin urechea stângă în minte, se plimba printre neuronii lui, ca o minge de biliard ce se lovea de pereți și nu găsea urechea dreaptă să iasă din mintea lui. Dacă închidea ochii era mai rău, împreună cu vocea apăreau și imaginile: deschisese ușa, scările de la bloc, când privirea ajunse la geamul ce dădea în spatele blocului se aude vocea ei, unde te duci, vocea era un pic mirată ca porumbelul ce privea prin geamul de la dormitor. Unde te duci, parcă vocea era și un pic nervoasă, iritată, iritantă, ca o creangă de copac ce se lovea de geam și gonea porumbelul. (toată postarea poate fi citită dând un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s