Zâmbetul

Adam privea paharul de bere în timp ce Chiril vorbea. Nu putea spune că nu aude ce spune Chiril, dar lucrurile de care vorbea erau departe.
– Vezi, izbucni deodată Chiril, din cauza unora ca tine merg lucrurile prost!
Adam îl privi mirat.
– Crezi că nu-­mi dau seama că nu mă asculți? spuse Chiril.
– Care parte din discursul tău vrei să o repet? Cea în care spui că nu mai avem nici o șansă sau cea în care neșansa e dată de intelectualii care beau bere și se gândesc la altceva?
– Nu am zis nimic de intelectuali care beau bere, spuse un pic nervos Chiril.
– Asta urma să spui acum. Iar eu nu aș fi avut cum să te contrazic, pentru că beau bere și-­mi place să mi se spună că sunt intelectual.
– Faci mișto de mine, dar o să vină vremea când zâmbetul ăsta o să-­ți fie luat de pe față.
– Ce să facă ăștia cu zâmbetul meu? Oricum moda zâmbetelor a trecut… Știi Chiril, poate ar trebui să fi băut o bere în loc să­-ți iei un espresso.
– Ce spun eu și ce zici tu!
– Tu spui că totul e rău. Că lumea nu are nici o șansă …
– Și tu crezi că are … (pentru a citi toată postarea dați un clic aici)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s