Diferit

Di-ferit. Ca și cum aș spera să mă feresc de două ori. Odată de cei din jur și odată de mine însumi. Și mă întreb, m-am diferit îndeajuns? Încep să mă întreb cum e să fi monoferit sau triferit. De fapt zilele acestea mă simt zeroferit, plouă în continuare, sătul de mine, sătul de lume nu mă pot feri destul, nu mă pot diferi pe cât ar trebui, sunt scufundat în această lume și, oricât de mult aș vrea (sau poate nu aș vrea) lumea mă înghite. Nu e bună această expresie, mai degrabă ar trebui să spunlumea mă dizolvă. Singurul moment în care lumea și-ar aminti mine ar fi dacă aș vrea ceva mai mult decât să mă feresc sau să mă diferesc. De exemplu dacă aș evada lumea și-ar aminti desigur de mine. Ca să evite aceasta lumea, mediul meu încearcă să mă dizolve. Pentru că o zolvare nu ar fi de ajuns pentru cineva di-ferit, așa că lumea di-zolvă. Și într-o zi, așa dizolvat, mă uit în oglindă și nu mă mai regăsesc. Da, în oglindă se văd doi ochi, o gură, un nas, dar chipul de acolo și-a pierdut asemănarea cu cel ce credeam că sunt. Îmi dau cu apă pe față, dar chipul ăsta e tot acolo, iar asemănarea s-a pierdut demult. Și atunci nu-mi rămâne decât să tac.

(alte schițe puteți citi dând un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s