Puțin din azi

fluturiAscult o melodie și dintr-o dată privesc pe fereastră. Nu că nu aș mai fi privit până acum pe fereastră, dar acea melodie mi-a luat privirea și a dus-o pe fereastră. Apoi privirea a început să zboare deasupra orașului ca o frunză dusă de vânt, ca o fată mergând liniștită prin ploaie. Poate mâine privirea mea o să fie răcită, o să facă temperatură, dar deocamdată ea se plimbă dusă de vânt, de gânduri. S-a transformat într-un fluture care dă din aripi fără să-i pese că undeva dincolo, această mișcare a lui poate provoca uragane. Sau poate privirea mea nu este a mea. Poate eu sunt privirea ei, prin ea mă privesc pe mine și prin mine privesc cerul. Cerul e albastru, azi nu a plouat, oamenii încep să zâmbească frumos. Apoi privirea revine la mine (sau eu revin la ea, ce importanță are?) și plonjăm amândoi în amintiri.

(alte schițe puteți citi dând un clic aici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s